De cand am terminat de scris scenariul dorm mai bine. Am facut abia aseara legatura. Adorm mai usor. Visez mai concentrat. Ma trezesc mai prietenoasa.
Probabil stiti frustrarea aia, cand ai ceva de facut si nu faci. Pentru ca viata e scurta, entertainmentul apare de unde nici nu te astepti (de exemplu, cand ai ceva important dar nu urgent de facut pana si executia unui om de chibrite te poate deturna, si cu siguranta va fi vina persoanei care a lasat chibritele la indemana). Doar ca seara cam ramai cu gandurile si cu nervii tai, incepi sa socotesti pe ore si sa iti dai seama ca fuck! S-a dus ziua. Nu-i nimic. Cat mai e pana la predare?
Iar cand ma intrebau ai mei cum stau cu scenariul imi aduceam aminte de ce zicea Georgescu. "Minciuna preferata a scenaristului este -ma gandesc-. Ce credeti, ca eu nu stiu?". Asa ca reformulam ca sa am constiinta impacata si ziceam "Mi-au mai venit cateva idei. Trebuie sa le las sa se aseze."
Cut to: oricum, pana la urma m-am mobilizat. Trebuia, iar deadline-ul scurt m-a ajutat (asta nu ar trebui sa fie o incurajare pentru profi sa faca asa si cu generatiile viitoare). Important mai e ca noi "ne obisnuisem cu alt ritm de lucru". Pana acum la sfarsitul semestrului unu aveam de predat tema, sinospisul, deplierea si 10 secvente din scenariu. Acum - direct primul draft.
Ok. Deci mi-am suflecat manecile, mi-am pocnit degetele si am inceput sa ma gandesc la personaje interesante. Culmea e ca am avut vreo 5 subiecte in minte atunci. Si PH a avut o mare influenta asupra mea. De fapt ce mi-a zis a fost "dramele intimiste nu prea sunt genl meu." Si m-am gandit uite, ce pacat ca am doar asa ceva. Deci m-am hotarat sa fac un SF sau o comedie. Nu de alta, dar e ok sa imi mai diversific campul de lupta. M-am oprit pe comedie pentru ca la SF e mai complicat. Nu prea aveam chef sa inventez o lume cu reguli noi.
Am discutat pe subiecte cu profesorii. Nu erau nici prea incantati nici total dezamagiti. De fapt erau usor plictisiti, asa ca am inceput sa inventez pe loc ceva, ca sa ii scot din plictiseala si am inceput sa vad usor rezultate. M-am oprit deci la un al saselea subiect, dragut, cu potential de comedie si care mi se parea o descoperire demna de Columb.
Am inceput sa o povestesc tuturor prietenilor si cred ca nu eram departe de a vorbi cu pensionarii din autobuz pe tema asta. Cam atat eram de incantata.
Nu am pus mare lucru pe foaie, iar cand in sfarsit a devenit musai, am inceput direct cu scenariul. Care etape ale muncii? Nu mai pierdem vremea cu asta. Ok. M-am blocat. M-am dus la Ioana sa bem multa cafea si sa o intreb cum i se pare. "Care e tema scenariului tau?". Mi-a venit sa ii spun ca nu ma intelege si sa ma inchid in camera mea. Dar mi-am dat seama ca am pierdut din vedere cam tare etapele. Asa ca am inceput sa imi pun intrebari. Am stabilit tema si am facut o depliere anemica. Iar lucrurile au mers mult mai bine. La data predarii aveam un prim draft de 38 de pagini, dar nu apucasem sa termin. Iar personajele se incapatanau sa nu intre in actul doi.
Documentarea stagna (stiti cat e de greu sa-i abordezi pe pocaiti? ati fi surprinsi).
Am obtinut cu totii o amanare de o saptamana. In ultima noapte a fost gata cu cele aproape 80 de pagini. Mihai alerga sa cumpere "inca 5 foi pentru imprimanta", dupa care "inca 7, ca mi-a mai venit o idee". La ora 3 aveam predarea. La ora 2 jumate eram gata cu scenariul si in taxi spre scoala. L-am lasat la secretariat si de atunci nu m-am mai gandit la el. Ii las pe Heroiu si pe Voican sa se preocupe pana azi la 12, dupa care ma apuc de draftul doi. Promit.
Probabil stiti frustrarea aia, cand ai ceva de facut si nu faci. Pentru ca viata e scurta, entertainmentul apare de unde nici nu te astepti (de exemplu, cand ai ceva important dar nu urgent de facut pana si executia unui om de chibrite te poate deturna, si cu siguranta va fi vina persoanei care a lasat chibritele la indemana). Doar ca seara cam ramai cu gandurile si cu nervii tai, incepi sa socotesti pe ore si sa iti dai seama ca fuck! S-a dus ziua. Nu-i nimic. Cat mai e pana la predare?
Iar cand ma intrebau ai mei cum stau cu scenariul imi aduceam aminte de ce zicea Georgescu. "Minciuna preferata a scenaristului este -ma gandesc-. Ce credeti, ca eu nu stiu?". Asa ca reformulam ca sa am constiinta impacata si ziceam "Mi-au mai venit cateva idei. Trebuie sa le las sa se aseze."
Cut to: oricum, pana la urma m-am mobilizat. Trebuia, iar deadline-ul scurt m-a ajutat (asta nu ar trebui sa fie o incurajare pentru profi sa faca asa si cu generatiile viitoare). Important mai e ca noi "ne obisnuisem cu alt ritm de lucru". Pana acum la sfarsitul semestrului unu aveam de predat tema, sinospisul, deplierea si 10 secvente din scenariu. Acum - direct primul draft.
Ok. Deci mi-am suflecat manecile, mi-am pocnit degetele si am inceput sa ma gandesc la personaje interesante. Culmea e ca am avut vreo 5 subiecte in minte atunci. Si PH a avut o mare influenta asupra mea. De fapt ce mi-a zis a fost "dramele intimiste nu prea sunt genl meu." Si m-am gandit uite, ce pacat ca am doar asa ceva. Deci m-am hotarat sa fac un SF sau o comedie. Nu de alta, dar e ok sa imi mai diversific campul de lupta. M-am oprit pe comedie pentru ca la SF e mai complicat. Nu prea aveam chef sa inventez o lume cu reguli noi.
Am discutat pe subiecte cu profesorii. Nu erau nici prea incantati nici total dezamagiti. De fapt erau usor plictisiti, asa ca am inceput sa inventez pe loc ceva, ca sa ii scot din plictiseala si am inceput sa vad usor rezultate. M-am oprit deci la un al saselea subiect, dragut, cu potential de comedie si care mi se parea o descoperire demna de Columb.
Am inceput sa o povestesc tuturor prietenilor si cred ca nu eram departe de a vorbi cu pensionarii din autobuz pe tema asta. Cam atat eram de incantata.
Nu am pus mare lucru pe foaie, iar cand in sfarsit a devenit musai, am inceput direct cu scenariul. Care etape ale muncii? Nu mai pierdem vremea cu asta. Ok. M-am blocat. M-am dus la Ioana sa bem multa cafea si sa o intreb cum i se pare. "Care e tema scenariului tau?". Mi-a venit sa ii spun ca nu ma intelege si sa ma inchid in camera mea. Dar mi-am dat seama ca am pierdut din vedere cam tare etapele. Asa ca am inceput sa imi pun intrebari. Am stabilit tema si am facut o depliere anemica. Iar lucrurile au mers mult mai bine. La data predarii aveam un prim draft de 38 de pagini, dar nu apucasem sa termin. Iar personajele se incapatanau sa nu intre in actul doi.
Documentarea stagna (stiti cat e de greu sa-i abordezi pe pocaiti? ati fi surprinsi).
Am obtinut cu totii o amanare de o saptamana. In ultima noapte a fost gata cu cele aproape 80 de pagini. Mihai alerga sa cumpere "inca 5 foi pentru imprimanta", dupa care "inca 7, ca mi-a mai venit o idee". La ora 3 aveam predarea. La ora 2 jumate eram gata cu scenariul si in taxi spre scoala. L-am lasat la secretariat si de atunci nu m-am mai gandit la el. Ii las pe Heroiu si pe Voican sa se preocupe pana azi la 12, dupa care ma apuc de draftul doi. Promit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu