Imi sunt dragi festivalurile de film pentru ca ii aduna pe cinefili unde trebuie, unde pot sa impartaseasca experienta impreuna, fara oameni care rontaie pasionati seminte in sala de cinematograf si unde stiu ca atmosfera va fi placuta. Daca sunteti deja in Cluj, distractie placuta. Daca nu, poate va tenteaza programul. Eu sunt inca in scaunul electric al licentei, dar astept cu drag impresii.
vineri, 29 mai 2009
joi, 28 mai 2009
URMATOAREA SAGEATA
Pe vremea cand invatam lupte scenice cu Lord Enar, Sebanin si strajerii (in perioada mea medievala din care mi-au ramas, culmea, doar amintiri faine), mi-au dat ei ceva de citit. Despre arcasii japonezi daca imi aduc bine aminte. Si suna cam asa. Un arcas bun nu se opreste niciodata din tras cu arcul. Erau descrise frumos toate etapele, de la scoaterea sagetii la incordarea arcului, la urmarirea sagetii cu privirea, iar ultima era - asteapta sa traga urmatoarea sageata. Tot timpul cat el nu trage cu arcul, asteapta urmatoarea sageata. Era un fel de a spune lucrurile care caracterizeaza un popor, o activitate si dragul de activitatea respectiva.
Cam la fel e si cu scenaristul. Scenaristica nu e o munca pe care o faci 4-8 ore pe zi, dupa care iesi la o bere cu prietenii. Motostivuitorist e o astfel de munca, la care nu te mai gandesti dupa ce ai iesit de la Metro si ai lasat halatul in cuier. La scenariu te gandesti si in timpul tau liber, si seara cand te culci, si cand prietenul tau iti povesteste ce a facut in ziua respectiva, si cand bei bere pe terasa vara, si cand un cersetor iti cere bani. Ai tras sageata si astepti sa vezi unde se duce, dupa care te pregatesti de alta.
Cam la fel e si cu scenaristul. Scenaristica nu e o munca pe care o faci 4-8 ore pe zi, dupa care iesi la o bere cu prietenii. Motostivuitorist e o astfel de munca, la care nu te mai gandesti dupa ce ai iesit de la Metro si ai lasat halatul in cuier. La scenariu te gandesti si in timpul tau liber, si seara cand te culci, si cand prietenul tau iti povesteste ce a facut in ziua respectiva, si cand bei bere pe terasa vara, si cand un cersetor iti cere bani. Ai tras sageata si astepti sa vezi unde se duce, dupa care te pregatesti de alta.
PORTOCALA MECANICA - AGRESIV SAU NU NEAPARAT
Cadre picturale. Dialoguri cu atat de mult farmec incat nici o traducere foarte buna nu e destul de buna. Personaje interesante si decoruri intrigante. Multe momente bune si o morala, un punct de vedere, o lume speciala, o coloana sonora Kubrik (devenita marca regizorului).
Este un film socant, dar nu in termenii de astazi. In sensul ca daca stai bine sa te gandesti nu este atat de mult sange, dar mai multa violenta. Si totusi, felul in care este agresiv e cu totul altul, la alt nivel. Cea mai relevanta scena din punctul asta de vedere mi se pare cea in care e omorata tipa de la salonul yoga. Alex ridica statuia in forma de falus si o izbeste pe femeie in fata. Taietura cu aproape o secunda ca tipa sa fie lovita si flashuri cu picturi pop-art.
Nu, nu se intampla ceea ce normal s-ar intampla, sa te atasezi de personajul principal, sa iti fie drag, sa suferi alaturi de el, nici macar in cele mai triste momente prin care trece. Nici cand e abandonat de parinti, nici cand linge talpa cuiva, nici cand e batut de fostii prieteni, nici cand se arunca de la etaj. De altfel eu am fost dezamagita cand a fost salvat si mai mult, prins in cel mai favorabil pentru el razboi politic. Dar felul in care se adresa publicului, candoarea, inocenta si fraternitatea cu care spunea "iubitul vostru povestitor" era o surpriza, iti aducea mereu aminte ca ar trebui sa il iubesti, sa il intelegi, pentru ca el e mai mult decat un personaj principal. Este o idee, o demonstratie. Filmul a fost interzis pentru violenta si sexualitate. Si da, la sfarsitul filmului ramai cu gustul violentei si agresivitatii, dar contabilizand, scenele nu sunt in sine mai dure decat in alte filme. Iar daca scenele sunt mai putine si mai putin duse pana la capat (in sensul ca nu arata atat de mult sange, atat de mult sex de fapt) atunci cum de sunt mai de impact? Pentru ca personajul are o alta substanta. Lipsa motivatiei, placerea in a ucide, tortura si viola, expresiile criptice si mai ales inteligenta periculoasa. Nu pot decat sa imi inchipui ca rolurile actorilor (ale fiecaruia in parte) au fost foarte epuizante.
miercuri, 27 mai 2009
SI ATUNCI DE CE CONTINUA SA EXISTE HOLLYWOOD?
"Arta este o colaborare intre Dumnezeu si artist. Si cu cat face artistul mai putin cu atat mai bine" - Andre Gides
"Arta e un viciu. Nu te căsătoreşti cu ea, o violezi." - Edgar Degas
"Arta e un viciu. Nu te căsătoreşti cu ea, o violezi." - Edgar Degas
NU IMI IESE DIN MINTE
Paul, am vazut noi la camin la un moment dat un fel de documentar. Scurt metraj. Si nu mai stiu cum se numeste. Era un montaj de talking heads, oameni la diferite varste, care spuneau cum se numesc, cati ani au, cine sunt si ce isi doresc. Si mergea de la un copil de 2 ani pana la o batrana de 100. Nu imi iese din cap replica batranei, si tonul sfasietor pe care a spus-o. "Sunt vaduva de 10 ani si imi doresc sa mai traiesc". Cu o disperare si cu o constienta care ma obsedeaza.
Era o observatie simpla, fara vreun fel de regie.
Era o observatie simpla, fara vreun fel de regie.
PAREREA BUNA A ALTCUIVA
Cautand material pentru licenta am gasit aici pe cineva in asentimentul meu si am facut celebrul copy/paste, dupa cum urmeaza:
Film analysis is a long and complicated process that deserves our most thoughtful and deliberate consideration. When popular culture reviewers resort to easy tricks of symbolism as "thumbs up, way up" or a rating of "9 out of 10" they cheat their audiences of the revelations that can occur when an in-depth analysis is undertaken. Unfortunately, in a forum such as this one, a serious analysis of the film chosen for this discussion cannot hope to be accomplished.
But we will, of course, all do our best.
In my textbook, Visual Communication Images with Messages (1995, Wadsworth) I advocate the use of six perspectives when discussing any visual message--a motion picture included. These six perspectives are:
PERSONAL: A gut reaction to the work based on subjective opinions.
Upon first viewing any image, everyone draws a quick, gut-level conclusion about the picture based entirely on a personal response. Words and phrases such as "good," "bad," "I like it," or "I hate it" indicate that a person initially analyzes an image on a superficial, cursory level. Personal perspectives are important because they reveal much about the person making the comments. However, such opinions have limited use simply because they are so personal. These comments cannot be generalized beyond the individual, nor do they reveal much in the way of how a culture would view the image. A memorable image always solicits strong personal reactions, either negative or positive. A viewer who rests a conclusion about a visual message on personal perspective denies the chance of perceiving the image in a meaningful way.
HISTORICAL: A determination of the importance of the work based on the medium's time line.
Motion pictures have a unique history of circumstances that were set in motion and fostered by individuals interested in promoting them. A knowledge of movie history allows one to understand current trends in terms of their roots in techniques and philosophies of the past. Creative visual message production always comes from an awareness of what has come before, so present applications also will influence future uses.
TECHNICAL: The relationship between light, the recording medium used to produce the work, and the means for presentation of the work.
A film critic must know something about how movies work. A thorough critique of motion pictures requires a knowledge of how the director generated the images shown. With an understanding of the techniques involved in producing an image, one is in a better position to know when production values are high or low, when great or little care has been taken, or when much or little money was spent to make the movie.
ETHICAL: The moral and ethical responsibilities that the producer, the subject, and the viewer have of the work.
Six principle ethical philosophies can and should be used to analyze a motion picture. By considering these ethical philosophies when analyzing a film one becomes much more aware of meanings and motives that may lie hidden below the surface of any production. The six philosophies are:
* categorical imperative. A rule is absolute and must never be broken.
Directors use this philosophy when deciding to make a movie about a theme they are intensely interested in exploring visually.
* utilitarianism. The greater good for the greater number.
The telling of a person's life story might not be appreciated by that person's family and friends, but a greater number of viewers are benefited by the telling.
* hedonism. Eat drink and be merry for tomorrow we die.
Whenever there is a purely personal reason for making a motion picture--money, fame, relationships, power, and so on--the hedonistic philosophy is at work.
* golden mean. Look to the middle way.
Between two extreme points of view--not making the movie and telling all aspects of a person's life--is a compromise position that is best achieved through the editing process.
* golden rule. Do not add grief to anyone's life.
This philosophy states that gratuitous acts of violence in many action films must be avoided because they contribute to negative stereotypes of certain cultural groups and damage the soul of society.
* veil of ignorance. Walk a mile in my shoes.
By imagining what it must feel like to be portrayed as a cultural stereotype in a major motion picture, a film critic empathizes and learns about he meaning of negative stereotyping that is so prevalent in the mass media.
CULTURAL: An analysis of the symbols and aesthetics used in the work that convey meaning within a particular society at a particular time.
Cultural analysis of a picture involves identifying the symbols used in the image and the aesthetic qualities that give the work a sense of artistic style. Symbolism and aesthetic style may be analyzed by the movie's use of heroes and villains, by the form of its narrative structure, by the graphic choices, by the use of words, and by the attitudes about the subjects and the culture communicated by the director.
CRITICAL: A reasoned and objective personal perspective after a film critic has considered all of the previous perspectives.
A viewer uses the critical perspective to learn about a medium, its practitioners, and the images produced to make more general comments about society that accepts or rejects the motion picture. As such, a critical perspective redefines a person's initial personal perspective in terms of universal conclusions about human nature.
marți, 26 mai 2009
CEL PUTIN 6 FETE ALE CUBULUI
Subiectele vin de undeva. Dintr-o zona a creierului exploatata pana la nervi, dintr-o inclinatie nativa spre un anumit aspect al vietii - mistica, sentimentalismul, SF-ul, ironia. Sigur stii ce subiecte te intereseaza numai daca iti contabilizezi tipul de reviste pe care il cumperi, paginile pe care le citesti prima data intr-un ziar, cartea preferata sau prietenii care nu te plictisesc.
Asa ca ai un camp mai larg sau mai restrans de povesti pe care le-ai auzit si care intra in zona ta de interes. Si iti pui intrebari. Daca Paul McCartney ar fi fost de fapt un afacerist ambitios, intrat in bussiness cu verisorul lui, John Lennon? Daca Romeo si Julieta ar fi fost extraterestrii de pe doua planete aflate in razboi? Daca problema petrolului ar fi aparut peste 1000 de ani sub forma unor droguri numite mirodenii? Sau daca oamenii ar avea 3 sexe diferite? Stii cel mai bine ce iti place din zona asta. Si probabil te vei opri la un subiect si vei incepe sa iti pui intrebari. Ce fel de oameni cunosti care se pliaza pe personalitatea personajelor respective? De ce nu a avut aproape nici o reactie Paul cand a aflat ca John a fost impuscat? Toata lumea il critica, dar in mintea lui reactia a avut un sens, a insemnat ceva. Ce? Daca ai fi fost in locul lui ce ai fi spus? Hai sa il facem 10 minute pe John personajul negativ, care si-a tradat prietenul pentru o femeie. Hai sa ii facem pe Romeo si Julieta niste inconstienti teribilisti care vor sa isi omoare parintii pentru mostenire. Sau pe Bush un tip destept framantat de griji si care traieste in suburbiile Londrei. Orice e posibil, dar esentialul e sa vrei sa iti cunosti personajele, sa le intelegi problemele si sa vorbesti cu oamenii din lumea reala. Sa nu intrerupi vreo conversatie pe motiv ca cineva nu e pe gustul tau, sa te uiti la oameni cu alti ochi, sa te intrebi cum au fost in copilarie si de ce au papucii plini de noroi si fara sireturi. Sa ii lasi sa te minta si sa vezi cat de departe duc minciunile. Sa nu ii complexezi si sa ii asculti. Ai fi surprins cati oameni sunt dispusi sa isi spuna povestea pe internet, pe banca in statie sau la coada la paine.
Asa ca ai un camp mai larg sau mai restrans de povesti pe care le-ai auzit si care intra in zona ta de interes. Si iti pui intrebari. Daca Paul McCartney ar fi fost de fapt un afacerist ambitios, intrat in bussiness cu verisorul lui, John Lennon? Daca Romeo si Julieta ar fi fost extraterestrii de pe doua planete aflate in razboi? Daca problema petrolului ar fi aparut peste 1000 de ani sub forma unor droguri numite mirodenii? Sau daca oamenii ar avea 3 sexe diferite? Stii cel mai bine ce iti place din zona asta. Si probabil te vei opri la un subiect si vei incepe sa iti pui intrebari. Ce fel de oameni cunosti care se pliaza pe personalitatea personajelor respective? De ce nu a avut aproape nici o reactie Paul cand a aflat ca John a fost impuscat? Toata lumea il critica, dar in mintea lui reactia a avut un sens, a insemnat ceva. Ce? Daca ai fi fost in locul lui ce ai fi spus? Hai sa il facem 10 minute pe John personajul negativ, care si-a tradat prietenul pentru o femeie. Hai sa ii facem pe Romeo si Julieta niste inconstienti teribilisti care vor sa isi omoare parintii pentru mostenire. Sau pe Bush un tip destept framantat de griji si care traieste in suburbiile Londrei. Orice e posibil, dar esentialul e sa vrei sa iti cunosti personajele, sa le intelegi problemele si sa vorbesti cu oamenii din lumea reala. Sa nu intrerupi vreo conversatie pe motiv ca cineva nu e pe gustul tau, sa te uiti la oameni cu alti ochi, sa te intrebi cum au fost in copilarie si de ce au papucii plini de noroi si fara sireturi. Sa ii lasi sa te minta si sa vezi cat de departe duc minciunile. Sa nu ii complexezi si sa ii asculti. Ai fi surprins cati oameni sunt dispusi sa isi spuna povestea pe internet, pe banca in statie sau la coada la paine.
SE POATE SA INTRI IN DEPRESIA ALTCUIVA?
E un fel de experienta mistico-scenaristica. Nu ma mai bag demult in depresia nimanui. Nu sunt violatoare. Iar voyeurista devin constient, cand si cum vreau. Dar sa intrii spontan in mintea cuiva e mereu o surpriza. E ca si cand te-ai uita in oglinda si ai vedea pe altcineva.Ma intreb cum se numeste asta in termeni patologici.
duminică, 24 mai 2009
CAM CAT COSTA?
Ce-ai vrut sa spui poate sa nu apara pe ecran. Sa se rupa undeva liniile de comunicare si sa iasa un hibrid intre ce ai vrut sa spui tu, intre cum a inteles regizorul ce i-ai spus, cum a inteles operatorul ce i-a spus regizorul si tot asa ca la telefonul fara fir pana la spectator.
Printre cauze poate fi un scenariu prost si cu goluri care lasa libertate de interpretare, un regizor care are prea multe de zis sau un producator fara bani. Si aici ma opresc pentru ca asta tine tot de indemanarea scenaristului. Stiu ca multi dintre noi vor sa faca subiecte care presupun: nave spatiale, actrite de la Hollywood, bombardamente, crinoline. Sunt scumpe. Si lucrurile scumpe cumparate ieftin raman lucruri ieftine. Asa ca, de parca nu ar fi fost de ajuns, e bine sa te adaptezi si bugetului sau o sa ai surpriza ca stralucirea tinutelor nu e aia care aparea in scenariu si ca asa s-a distrus veridicitatea filmului (ma gandesc ca in general veridicitatea are de suferit de pe urma bugetului mai mic decat e mare nevoie). Tocmai de aceea a prins noua scoala romaneasca. Pentru ca nu risca la capitolul veridic. Incerc sa imi inchipui cum ar fi aratat Odisea spatiala 2001 facuta cu buget de Moartea Domnului Lazarescu. Ai fi crezut subiectul daca toate computerele ar fi fost improvizate dintr-o telecomanda de Panasonic, sau costumele ar fi fost din halate de muncitoare la fabrica de textile? Ar fi iesit o comedie fara sa vrei. Si cred ca mai rau decat atat nu se poate.
Printre cauze poate fi un scenariu prost si cu goluri care lasa libertate de interpretare, un regizor care are prea multe de zis sau un producator fara bani. Si aici ma opresc pentru ca asta tine tot de indemanarea scenaristului. Stiu ca multi dintre noi vor sa faca subiecte care presupun: nave spatiale, actrite de la Hollywood, bombardamente, crinoline. Sunt scumpe. Si lucrurile scumpe cumparate ieftin raman lucruri ieftine. Asa ca, de parca nu ar fi fost de ajuns, e bine sa te adaptezi si bugetului sau o sa ai surpriza ca stralucirea tinutelor nu e aia care aparea in scenariu si ca asa s-a distrus veridicitatea filmului (ma gandesc ca in general veridicitatea are de suferit de pe urma bugetului mai mic decat e mare nevoie). Tocmai de aceea a prins noua scoala romaneasca. Pentru ca nu risca la capitolul veridic. Incerc sa imi inchipui cum ar fi aratat Odisea spatiala 2001 facuta cu buget de Moartea Domnului Lazarescu. Ai fi crezut subiectul daca toate computerele ar fi fost improvizate dintr-o telecomanda de Panasonic, sau costumele ar fi fost din halate de muncitoare la fabrica de textile? Ar fi iesit o comedie fara sa vrei. Si cred ca mai rau decat atat nu se poate.
DA-MI VOIE SA TE SOCHEZ
Ador englezii, sau cel putin un aspect al brandului englezesc. Umorul subtil si ironia. O foarte frumoasa forma de comunicare si un alt fel de lama, care se infige mai adanc. Doar pentru ca e mai ascutita, drept pentru care o simti mai tarziu, nu inseamna ca nu e tot o lama.
Omenirea are tendinta de a se autodepasi cu socurile. Filmele sangeroase din anii 80 sunt cel putin ridicole astazi si usor de depasit cu o tehnologie mai vie decat acum...30 de ani. Iar peste inca 30 de ani snuff-ul tehnologic va depasi eventuale snuff-uri reale. Filmele porno se autodepasesc prin imaginatie in fiecare zi, iar Deep Throat, care a creat controverse la vremea lui, este doar un been there done that, what's new? pentru actori consacrati (?) din bransa.
Dar ironia nu se va demoda prea curand si va continua sa nasca nu doar controverse, dar si filme de calitate. Ever-green-ul socului de multe feluri ramane subtilitatea, care e se pare din ce in ce mai greu de depasit. Altfel de ce ar fi fost interzise filmele subtile din perioada comunista? Si ca sa nu vorbesc doar despre Romania, de ce m-a surprins "Dr. Strangelove" si de ce ramane actual? Pentru ca vorbeste intr-o limba pe care mai devreme sau mai tarziu o intelegi. Frustrarea omului caruia nu ii place societatea in care traieste, dar care te face sa zambesti mai ales atunci cand gasesti puncte comune cu el. Care ar fi putut trece de cenzura daca nu s-ar fi prins cativa de mesaj. Si da, asta genereaza unde mai mari de soc, in timp si in spatiu, pana la prigonirea artistilor care si l-au permis. Vrei sa sochezi? Nu vorbi despre puta actorului sau despre sangele care sare din toate directiile. Fii sincer si rezolva printr-un film simpatic problemele. Tine lectii de morala care sa deranjeze cat mai multi oameni, eventual din politica. Dozeaza tot ce pui in scenariu, pentru ca pana la urma asta e farmecul scenaristicii - dozajul care poate duce un film spre ridicol sau spre sublim. Poate e o reteta mai buna decat cea pe care o preluam pe negandite de la plebei.
Ironia e tot un fel de rautate. Doar ca mai inteligenta.
Imi pare rau ca suna imperativ. Fa! Scrie! Nu! Adu-mi! E doar aprinderea pasionata pe masura ce imi fac lucrarea de licenta.
Omenirea are tendinta de a se autodepasi cu socurile. Filmele sangeroase din anii 80 sunt cel putin ridicole astazi si usor de depasit cu o tehnologie mai vie decat acum...30 de ani. Iar peste inca 30 de ani snuff-ul tehnologic va depasi eventuale snuff-uri reale. Filmele porno se autodepasesc prin imaginatie in fiecare zi, iar Deep Throat, care a creat controverse la vremea lui, este doar un been there done that, what's new? pentru actori consacrati (?) din bransa.
Dar ironia nu se va demoda prea curand si va continua sa nasca nu doar controverse, dar si filme de calitate. Ever-green-ul socului de multe feluri ramane subtilitatea, care e se pare din ce in ce mai greu de depasit. Altfel de ce ar fi fost interzise filmele subtile din perioada comunista? Si ca sa nu vorbesc doar despre Romania, de ce m-a surprins "Dr. Strangelove" si de ce ramane actual? Pentru ca vorbeste intr-o limba pe care mai devreme sau mai tarziu o intelegi. Frustrarea omului caruia nu ii place societatea in care traieste, dar care te face sa zambesti mai ales atunci cand gasesti puncte comune cu el. Care ar fi putut trece de cenzura daca nu s-ar fi prins cativa de mesaj. Si da, asta genereaza unde mai mari de soc, in timp si in spatiu, pana la prigonirea artistilor care si l-au permis. Vrei sa sochezi? Nu vorbi despre puta actorului sau despre sangele care sare din toate directiile. Fii sincer si rezolva printr-un film simpatic problemele. Tine lectii de morala care sa deranjeze cat mai multi oameni, eventual din politica. Dozeaza tot ce pui in scenariu, pentru ca pana la urma asta e farmecul scenaristicii - dozajul care poate duce un film spre ridicol sau spre sublim. Poate e o reteta mai buna decat cea pe care o preluam pe negandite de la plebei.
Ironia e tot un fel de rautate. Doar ca mai inteligenta.
Imi pare rau ca suna imperativ. Fa! Scrie! Nu! Adu-mi! E doar aprinderea pasionata pe masura ce imi fac lucrarea de licenta.
POEMUL DE SAMBATA NOAPTEA
"Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…"
"Nu sunt ce par a fi" - Ion Minulescu
vineri, 22 mai 2009
ROMANIA -VISUL PE CARE IL TRAIM IMPREUNA
Cocteau spunea: "le cinema est un reve qu'on vive ensemble". Visul pe care il traim impreuna. Cinematograful.
Pai uite ca mie imi transforma ca de obicei visul in cosmar domnisoarele din spate care mananca seminte si rad ascutit la cea mai mica urma de glumita (intr-o zi m-am speriat de un ras ascutit in si minor din sala si cred ca din reflex ar fi putut sa imi scape o palma, deci nu mai faceti chestii din astea), baietii smekeri care stiu filmul si care striga "Pup-o baaa!", aia doi din dreapta care au venit la cinema pentru ca e intuneric si multi altii care imi tin companie, nu doar la cinema. Si ma fac sa visez la un master scump in Olanda sau Australia. De ce naiba trebuie sa strang eu bani ca sa plec din tara?
Si inca ceva. De ce naiba mai platesc ai mei taxe la stat? Asta cumva in afara subiectului. Pai platesc taxe pentru ca sistemul sanitar, politia si judecatoria sa ii apere in caz de forta majora.
1. Ministerul Sanatatii a dat drumul vaccinelor impotriva cancerului de col uterin in tara. Mai mult, le-a dat gratis copilelor de clasa a 4-a. Asta in conditiile in care nici Bulgaria si nici Republica Moldova nu au acceptat sa-l experimenteze pe cetatenii platitori de taxe.
2. Un politist mi-a zis la un moment dat, cand aveam nevoie de un minim de ajutor (o bicicleta furata): "Eu ce pot sa fac? Ca eu sunt doar politist." In fine, nu l-am rugat sa imi faca o felie de paine prajita cu unt.
3. Am fost data in judecata in principiu pentru ca nu mi-am ridicat niste bani de pe la circa financiara (vreo 4.5 RON).
Mama, pe asta se duc banii tai de taxe.
Statul roman nu isi permite sa piarda oameni ca noi. Cui sa-i explic chestia asta?
Pai uite ca mie imi transforma ca de obicei visul in cosmar domnisoarele din spate care mananca seminte si rad ascutit la cea mai mica urma de glumita (intr-o zi m-am speriat de un ras ascutit in si minor din sala si cred ca din reflex ar fi putut sa imi scape o palma, deci nu mai faceti chestii din astea), baietii smekeri care stiu filmul si care striga "Pup-o baaa!", aia doi din dreapta care au venit la cinema pentru ca e intuneric si multi altii care imi tin companie, nu doar la cinema. Si ma fac sa visez la un master scump in Olanda sau Australia. De ce naiba trebuie sa strang eu bani ca sa plec din tara?
Si inca ceva. De ce naiba mai platesc ai mei taxe la stat? Asta cumva in afara subiectului. Pai platesc taxe pentru ca sistemul sanitar, politia si judecatoria sa ii apere in caz de forta majora.
1. Ministerul Sanatatii a dat drumul vaccinelor impotriva cancerului de col uterin in tara. Mai mult, le-a dat gratis copilelor de clasa a 4-a. Asta in conditiile in care nici Bulgaria si nici Republica Moldova nu au acceptat sa-l experimenteze pe cetatenii platitori de taxe.
2. Un politist mi-a zis la un moment dat, cand aveam nevoie de un minim de ajutor (o bicicleta furata): "Eu ce pot sa fac? Ca eu sunt doar politist." In fine, nu l-am rugat sa imi faca o felie de paine prajita cu unt.
3. Am fost data in judecata in principiu pentru ca nu mi-am ridicat niste bani de pe la circa financiara (vreo 4.5 RON).
Mama, pe asta se duc banii tai de taxe.
Statul roman nu isi permite sa piarda oameni ca noi. Cui sa-i explic chestia asta?
LEPSE 2
A doua leapsa luata presupune sa raspunzi cu melodii. Si pe asta as da-o mai departe blogrollerei mele preferate (asta e, viata mea se compune din ierarhii si prioritati - Roxi, it's on you, daca o vrei)
IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK” YOU SAY:
Evil Harrisons - "A Pickle Like You"
I got you like Lenin in Red Square
I got you like Lenin in Red Square
CE MELODIE ITI DESCRIE CEL MAI BINE PERSONALITATEA?
America - "A Horse With No Name"
CE ITI PLACE CEL MAI MULT LA O PERSOANA?
Bjork - "It's oh so quiet"
And than again comes another big riot You blow a fuse zing bang shout a few yells
CUM TE SIMTI AZI?
Abigail Lapell - "Boston Song"
I wana be alone in the town where I was born From point A to point B and all the pointless places in between
CARE E SCOPUL TAU IN VIATA?
Hedwig and The Angry Inch - "Midnight Radio"
Like your blood knows the way from your heart to your brain
CARE E MOTTOUL TAU?
Jacob Miller & Inner Circle - "Healing The Nation"
CE CRED PRIETENII TAI DESPRE TINE?
Ozzy Osbourne - "Dreamer"
LA CE TE GANDESTI FOARTE DES?
The Cardigans - "No Sleep"
I'd say go to bed world, sleep in peace
CAT FAC 2 + 2?
John Frusciante - "Fallin'"
CE CREZI DESPRE CEL MAI BUN PRIETEN?
Da Phazz - "Something Special"
Just like everybody else
CE CREZI DESPRE PERSOANA CARE ITI PLACE?
Bob Marley - "Get Up, Stand Up"
CARE E POVESTEA VIETII TALE?
The Cat Empire - "Lost Song"
I had nine lives but I lost all of them
CE VREI SA DEVII?
Noir Desir - "Le vent nous portera"
Je n'ai pas peur de la route
LA CE TE GANDESTI CAND VEZI PERSOANA LA CARE TII?
The Bright Eyes - "First Day Of My Life"
I'm glad I didn't die before I met you
CE CRED PARINTII TAI DESPRE TINE?
Gorilaz - "Kids with guns"
They got something to say no to
CARE VA FII MELODIA DE LA NUNTA TA?
Hedwig And The Angry Inch - "The Origin Of Love"
CE OR SA-TI CANTE LA INMORMANTARE?
Jackson C. Frank - "Milk And Honey"
CARE E PASIUNEA TA?
George Nicolescu - "Cantec pentru sanatatea ierbii"
CARE E CEL MAI MARE SECRET AL TAU?
Alanis Morissette - "You Oughta Know"
CE CREZI DESPRE PRIETENII TAI?
Abigail Lapell - "Beautiful" (hello Ralu)
If I could be other than I am
CARE E CEL MAI RAU LUCRU CARE TI S-AR PUTEA INTAMPLA?
Melanie Safka - "Look What They've Done To My Song, Ma'"It was the only thing that I could do half right and it's turning up all wrong
CUM O SA MORI?
Moving Breath - "We All Come From The Godess"
And to her we shall return like a drop of rain flowing to the ocean
CE REGRETI?
Mary Prankster - "Irresponsible Woman"
CE TE FACE SA RAZI?
Bjork - "Cvalda"
CE TE FACE SA PLANGI?
Gary Jules - "Mad World"
I find it hard to take when people run in circles
O SA TE MARITI VREODATA?
It ain't what you do
it's the way that you do it
TE PLACE CINEVA?
Dressden Dolls - "The Kill"
Say what you will I am the kill
The only thing that keeps you real
CE AI SCHIMBA DACA TE-AI INTOARCE IN TIMP?
REM - "Losing My Religion"
CE DOARE ACUM?
Aimee Mann - "One"
One is the loneliest number
One is the loneliest number
LEPSE
O sa dezbrac putin blogul de sacou si cravata, care chiar si pe mine ma strange de azi de dimineata incoace, si o sa preiau doua lepse. Ca vreau eu, nu ca mi s-au dat.
Una este de la Lucian, blogrollul meu preferat si se numeste "Leapsa sentimentala".
1. De cate ori te-ai ars in relatii sentimentale?
Nenumarate si intentionat, sub sintagma "there's no bad experience for a writer". Si nu vorbesc doar de romance.
2. Crezi ca poti sa reusesti in viata de unul singur?
Da. Dar nu vreau. Imi place ideea de ginta, trib, concert, orice aduna lumea la un loc si o face sa se gandeasca la acelasi lucru.
3. Ai sedus vreodata?
Ha-ha. Da. dar vezi tu, incerc sa nu intru in karma nimanui mai mult decat ma face viata si sa nu-mi atrag energii negative. Mai ales de alea din dragoste ma feresc. Sunt cele mai usturatoare.
4. Ai fost indragostit de ideea de dragoste?
Pe mine ideile si dragostea ma salveaza. Si cum sa nu te indragostesti de salvatori?
5. Ai gasit reteta pentru o relatie stabila?
Da. La strabunicii mei frumosi si incerc sa o aplic cu intelepciunea cu care o fac ei. Dar nah, epoca mesajelor si bipurilor cam schimba datele problemei.
1. De cate ori te-ai ars in relatii sentimentale?
Nenumarate si intentionat, sub sintagma "there's no bad experience for a writer". Si nu vorbesc doar de romance.
2. Crezi ca poti sa reusesti in viata de unul singur?
Da. Dar nu vreau. Imi place ideea de ginta, trib, concert, orice aduna lumea la un loc si o face sa se gandeasca la acelasi lucru.
3. Ai sedus vreodata?
Ha-ha. Da. dar vezi tu, incerc sa nu intru in karma nimanui mai mult decat ma face viata si sa nu-mi atrag energii negative. Mai ales de alea din dragoste ma feresc. Sunt cele mai usturatoare.
4. Ai fost indragostit de ideea de dragoste?
Pe mine ideile si dragostea ma salveaza. Si cum sa nu te indragostesti de salvatori?
5. Ai gasit reteta pentru o relatie stabila?
Da. La strabunicii mei frumosi si incerc sa o aplic cu intelepciunea cu care o fac ei. Dar nah, epoca mesajelor si bipurilor cam schimba datele problemei.
miercuri, 20 mai 2009
SCHELET CU CARNE SI PIELE
Personajul trebuie sa aiba adancime. Sa "sara de pe foaie".
Daca te uiti la un film, vei putea spune o gramada de lucruri care nu s-au spus direct despre personaj. O sa poti spune daca personajul e prost, daca e sensibil, daca e ingrijit etc, din micile detalii pe care le observi. O sa ti se para judecati subiective la un moment dat, dar e posibil sa iti dai seama ca ai fost condus de scenarist pe un drum al caracterizarii.
Pentru ca iata ce are scenaristul in minte inainte de a scrie scenariul in forma finala.
(sursa este de pe acelasi site de la recomandari)
Daca te uiti la un film, vei putea spune o gramada de lucruri care nu s-au spus direct despre personaj. O sa poti spune daca personajul e prost, daca e sensibil, daca e ingrijit etc, din micile detalii pe care le observi. O sa ti se para judecati subiective la un moment dat, dar e posibil sa iti dai seama ca ai fost condus de scenarist pe un drum al caracterizarii.
Pentru ca iata ce are scenaristul in minte inainte de a scrie scenariul in forma finala.
(sursa este de pe acelasi site de la recomandari)
DATE GENERALE
- nume intreg
- sex
- varsta
- descriere fizica
- ocupatie
- educatie
- accent
- istoria familiei
- relatia cu famillia si prietenii
- evenimente importante in relatia cu familia si prietenii
- motto
- credinte morale
- ambitii
- prejudecati
- calitati
- defecte
- istorie sexuala
- simtul umorului
- filozofie de viata
- atitudine fata de viata
- atitudine fata de dragoste si relatii
- relatia actuala
- pasiuni
- sarbatoarea preferata
- mancarea preferata
- filmul si emisiunea favorita
- bea? ce fel de bauturi?
- ce il enerveaza
- ce zodie e
- daca ar castiga la lotto...
- cel mai mare defect
- cel mai mare secret
PARTICULARITATI DE VOCABULAR/COMPORTAMENT
- salut
- multumesc
- da
- nu
- te iubesc
- pleaca
- te urasc
- mi-e frig
- mi-e foame
- esti un idiot
- sunt obosit
- sunt beat
MAI BINE DU-TE SI SCRIE O CARTE PART TWO
Si nu spun eu lucrul asta, o spun oameni avizati (adica toti care au realizat ceva in America, Europa, inclusiv Romania).
Daca am invatat ceva in cei 4 ani de scoala teoretica si practica: scenaristica nu este o forma literara in care sa dai cea mai mare proba de creativitate. In schimb este o proba de disciplina si de scris matematic. Prima reactie a mea la genul asta de teorie a fost revolta. Da, suntem cu totii artisti sensiblili si regulile, inainte sa fie scrise, nu au existat. Ca sa nu mai spun ca exista noi curente, noi abordari, noi forme.
Concluzia mea este urmatoarea. Structura de scenariu functioneaza de cel mult o suta de ani. Dar structura de basm functioneaza de atata vreme incat s-a impamantenit in felul nostru de a citi o poveste. Da, poti avea o surpriza cand citesti poeziile in limba sparga. Dar chiar si negarea regulilor presupune niste reguli.
Totul incepe cu o idee buna. Aici se termina in mare masura partea de creativitate si incepe calculul matematic al secventelor.
Iar regulile nu sunt facute sa incurce, sa faca scenariul mai prost sau mai sec. Daca poti sa iti mentii doza de artistic intre aceste linii, atunci esti scenarist. Daca nu, esti un rebel fara cauza.
Nu, nu mi-au spalat 4 ani de zile creierul. Am vazut pe pielea si pe monitorul meu de x inchi ce functioneaza si ce nu. Si daca prima reactie este "eu inventez alte reguli" esti ori un geniu ori un diletant. E putin probabil sa fii un geniu, asa ca citeste regulile, macar cat sa stii ce incalci. Voi spune multa vreme ca Picasso stia sa picteze si cai corect anatomic, dar nu vroia lucrul asta. Invata tabla inmultirii si dupa aceea vino cu teoreme si axiome, daca te mai simti in stare.
Am gasit o structura foarte buna pe un site american (se afla la recomandari "plasa internetului"). Structura este in felul urmator:
Pentru un scenariu de lung metraj (2 ore=120 de pagini):
ACTUL 1
pagina 1-2 .......... settingul actiunii (timp, spatiu)
pagina 3 .......... incidentul declansator
ceva se intampla si il face pe protagonist sa isi doreasca schimbarea, apare tema filmului
pagina 4-10 .......... premiza
aflam: cine este eroul? ce vrea? cum vrea sa obtina ce isi doreste?
pagina 11-26 .......... eroul se pregateste sa isi puna in aplicare planul. Include conflictul construit pana la Plot Point 1.
pagina 27-29 .......... Plot Point 1
ceva se intampla si ii strica planurile, aflam o informatie care rastoarna intreaga actiune.
ACTUL 2
pagina 30-44 .......... eroul incearca prin alta modalitate sa isi atinga scopul.
pagina 45 .......... esueaza din nou, dar nu la fel de dramatic ca in PP1. Inca isi mai poate abandona planul, nu este o chestiune de viata si de moarte.
pagina 46-59 .......... plotul inainteaza spre conflict
pagina 60 .......... Plot Point 2 (middle point)
planul esueaza din nou iar eroul intra pe un teren necunoscut, nou, cu alte reguli pentru a-si duce planul la finalitate. Ajunge in punctul din care nu se mai poate intoarce.
pagina 61-74 .......... inaintarea in conflict
pagina 75 .......... eroul este izolat si fara nici o speranta. cel mai dificil moment.
pagina 76-84 .......... incurajarea. ceva il ajuta sa continue, ii da speranta.
pagina 85-89 .......... Plot Point 3
Tandemul lupta-victorie, lupta infrangere. Eroul fie castiga tot, fie pierde tot in lupta cu antagonistul.
ACTUL 3
pagina 90-120 .......... climaxul final, rezolvarea, intorsatura de situatie.
Daca am invatat ceva in cei 4 ani de scoala teoretica si practica: scenaristica nu este o forma literara in care sa dai cea mai mare proba de creativitate. In schimb este o proba de disciplina si de scris matematic. Prima reactie a mea la genul asta de teorie a fost revolta. Da, suntem cu totii artisti sensiblili si regulile, inainte sa fie scrise, nu au existat. Ca sa nu mai spun ca exista noi curente, noi abordari, noi forme.
Concluzia mea este urmatoarea. Structura de scenariu functioneaza de cel mult o suta de ani. Dar structura de basm functioneaza de atata vreme incat s-a impamantenit in felul nostru de a citi o poveste. Da, poti avea o surpriza cand citesti poeziile in limba sparga. Dar chiar si negarea regulilor presupune niste reguli.
Totul incepe cu o idee buna. Aici se termina in mare masura partea de creativitate si incepe calculul matematic al secventelor.
Iar regulile nu sunt facute sa incurce, sa faca scenariul mai prost sau mai sec. Daca poti sa iti mentii doza de artistic intre aceste linii, atunci esti scenarist. Daca nu, esti un rebel fara cauza.
Nu, nu mi-au spalat 4 ani de zile creierul. Am vazut pe pielea si pe monitorul meu de x inchi ce functioneaza si ce nu. Si daca prima reactie este "eu inventez alte reguli" esti ori un geniu ori un diletant. E putin probabil sa fii un geniu, asa ca citeste regulile, macar cat sa stii ce incalci. Voi spune multa vreme ca Picasso stia sa picteze si cai corect anatomic, dar nu vroia lucrul asta. Invata tabla inmultirii si dupa aceea vino cu teoreme si axiome, daca te mai simti in stare.
Am gasit o structura foarte buna pe un site american (se afla la recomandari "plasa internetului"). Structura este in felul urmator:
Pentru un scenariu de lung metraj (2 ore=120 de pagini):
ACTUL 1
pagina 1-2 .......... settingul actiunii (timp, spatiu)
pagina 3 .......... incidentul declansator
ceva se intampla si il face pe protagonist sa isi doreasca schimbarea, apare tema filmului
pagina 4-10 .......... premiza
aflam: cine este eroul? ce vrea? cum vrea sa obtina ce isi doreste?
pagina 11-26 .......... eroul se pregateste sa isi puna in aplicare planul. Include conflictul construit pana la Plot Point 1.
pagina 27-29 .......... Plot Point 1
ceva se intampla si ii strica planurile, aflam o informatie care rastoarna intreaga actiune.
ACTUL 2
pagina 30-44 .......... eroul incearca prin alta modalitate sa isi atinga scopul.
pagina 45 .......... esueaza din nou, dar nu la fel de dramatic ca in PP1. Inca isi mai poate abandona planul, nu este o chestiune de viata si de moarte.
pagina 46-59 .......... plotul inainteaza spre conflict
pagina 60 .......... Plot Point 2 (middle point)
planul esueaza din nou iar eroul intra pe un teren necunoscut, nou, cu alte reguli pentru a-si duce planul la finalitate. Ajunge in punctul din care nu se mai poate intoarce.
pagina 61-74 .......... inaintarea in conflict
pagina 75 .......... eroul este izolat si fara nici o speranta. cel mai dificil moment.
pagina 76-84 .......... incurajarea. ceva il ajuta sa continue, ii da speranta.
pagina 85-89 .......... Plot Point 3
Tandemul lupta-victorie, lupta infrangere. Eroul fie castiga tot, fie pierde tot in lupta cu antagonistul.
ACTUL 3
pagina 90-120 .......... climaxul final, rezolvarea, intorsatura de situatie.
IT'S ALL ABOUT ATTITUDE
Spun si eu ce mi s-a zis (la cursul profesorului Nicoara).
Unul e Harap Alb, unul e Johny Depp in Fear and Loathing In Las Vegas, unul e Batman sau domnul Lazarescu si de fapt unul e EROUL. In filme exista un singur protagonist oricate personaje sau conflicte si subploturi ar fi. Un film cu mai multe personaje principale este legitim refuzabil la productie pe motiv de dezordine. Doua personaje principale duc la tot felul de probleme ale cardinalei (Dumitru Carabat pentru lamuriri).
Unele filme par sa aiba doua personaje principale si pot sa te insele. Thelma and Louise - Louise e personajul principal. Alte filme au personaj principal discutabil (No Country For Old Men - as zice ca e Llewelyn). Exista un singur personaj principal. Ca spectator poti sa te lasi indus in eroare, dar nu si ca scenarist.
"Personajul principal are un comportament aberant" - Louise il omoara pe redneck pentru ca a jignit-o, fuge de la locul crimei, devine dintr-o sudista linistita fugitiva.
El Dorado (pentru ca il am proaspat in minte) - tipul nu suna la politie sa reclame ca un hot se afla sub patul lui, in schimb adoarme pe fotoliu si in timp ajunge sa se imprieteneasca cu el.
Nu ia deciziile la care ne-am astepta si care ar termina filmul dupa primele 10 minute.
"Personajul principal se identifica din primele 5 minute" - nu doar prin comportament aberant, dar si vizual este diferit. Ia atitudine. "Dracu' l-a pus?!" pe Llewelyn sa ia valiza cu bani. Ia parte la crearea dezechilibrului initial, provoaca antagonistul.
"Personajul principal este singurul care ia atitudine cand apare dezechilibrul". El vrea cu orice pret sa rezolve o problema, de la "mi s-a furat bicicleta" pana la "vreau/trebuie" sa salvez lumea.
"Personajul principal sufera schimbarea" - pana la sfarsitul filmului sufera o schimbare - eventual chiar si fizica (Duel pe autostrada - tipul cu ochelari, cravata si camasa devine un barbat dur, gata sa ia atitudine, cu ras isteric cand camionul cade in prapastie) dar mai ales psihica - o lectie invatata.
Dupa cum spuneam, nu sunt ideile mele, dar subscriu lor dupa fix 4 ani de jungla scenaristica.
duminică, 17 mai 2009
DEAR DIARY
Dear Diary,
Ieri am predat cursul de psiho-pedagogie. A fost frumos. Studentii au fost atenti si mi-au pus multe intrebari. Cred ca au inteles ce vroiam sa le spun.
Dupa ce am calculat posibilitatile ca foarte putini dintre cei care au luat parte la curs sa fie de la scenaristica (si am calculat bine, pentru ca asa cum ma asteptam am avut mai multi de la actorie) m-am gandit sa le spun cateva vorbe (care s-au intins peste programul la care ma asteptam, pentru ca am avut parte de oameni draguti care puneau intrebari si ascultau raspunsuri) despre dialog.
Unele lucruri le-am mai scris pe blog, dar o sa le reiau, just to make sure.
Dialogul este poate moneda forte in scenariu. Este ocazia de a intra in contact direct cu publicul. Indicatiile despre lumina, despre decoruri, sunt poate mai "subiective" (in lipsa de alt cuvant) decat dialogul. In sensul ca unii spectatori s-ar putea sa le perceapa, altii nu. Unii ar putea sa le dea interpretarea pe care ai dat-o tu, altii sa le dea alta interpretare. Regizorul ar putea sa tina cont de ele, sau nu. Dar dialogul apare, in cel mai bun caz si daca e bine scris, exact asa cum l-ai scris. Deci e comunicarea cea mai nemijlocita dintre tine ca scenarist si cel care se uita la film. In primul rand trebuie sa fii constient de asta, iar apoi sa profiti de asta.
In primul rand o sa definesc termenii. Dialog nu inseamna doar replica. Inseamna si gesturi, limbaj non-verbal etc.
1 LUNGIMEA REPLICII
Un scenarist incepator ar putea folosi pentru inceput genul proxim. Dialoguri ca in teatru sau literatura. Dar diferentele sunt mari de la teatru de exemplu, la film. Una dintre asteptari de la film este naturaletea, doza de mai mult realism, dinamismul mai mult decat la teatru. Si atunci replicile prea lungi, tiradele, monologurile, nu isi au locul. Vizual, dau prost. Un talking head de 10 secunde plictiseste. Ca sa nu mai spun ca cei mai multi actori nu pot sustine un prim-plan de peste 6 secunde.
Si dialogul trebuie vizualizat. De multe ori cand ajungi la dialog ti se poate rupe filmul si poate incepe teatrul radiofonic (psihologic vorbind). Auzi replica si nu te mai gandesti la ce se intampla in planul doi. Iar acesta este momentul in care s-ar putea sa scrii replici prea lungi. In format Final Draft (programul) replicile de 4-5 randuri sunt ok. De mai mult de 4-5 randuri ar trebui sa iti ridice intrebari. Regizorul va taia replica si va intercala, dupa bunul plac, alte cadre. De ce sa nu le intercalezi tu, din initiativa ta, si sa fii sigur ca filmul de pe ecran se apropie cat mai mult de filmul din mintea ta.
In plus, e putin probabil ca o replica de 10 randuri chiar sa isi gaseasca justificarea. Cel mai probabil replica ta de 5-6 randuri se poate reduce la 2-3, dand tot aceeasi informatie. Iar daca o replica poate fi redusa la un gest, cu atat mai bine, cu atat mai de efect. Trebuie avut in vedere ca filmul este o arta in primul rand vizuala. Asa ca tot ce poate fi exprimat vizual, trebuie exprimat vizual.
2. RELEVANTA PENTRU ACTIUNE
Unele replici sunt atat de bune incat chiar simti ca trebuie sa fie acolo, in scenariu. Si probabil vei incepe sa te amagesti ca sunt forma de caracterizare a personajului. Dar daca iti pastrezi luciditatea o sa iti dai seama ca e posibil sa nu fie relevante pentru actiune. Asa ca cel mai intelept e sa renunti la ele. Daca nu te alegi cu vorbarie in plus, cu dezamagiri in sala, cu atitudinea "si ce ma interesa pe mine" - perfect legitima.
Quentin Tarantino putea sa faca chestia asta. Rezervoir Dogs - dialogul despre bacsisul chelneritelor. Dar chiar nici el nu abuza.
3. CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRIN DIALOG
Dialogul este al personajului, nu al scenaristului. In primul rand tendinta poate fi ca toate personajele sa vorbeasca la fel, si anume la fel ca scenaristul. Poti sa le dai cate un mic tic verbal (fara sa exagerezi) sau un ton pe care il folosesc, un fel de a fraza.
Cand un personaj se afla intr-o situatie de criza, ca si in viata de altfel, atunci il poti caracteriza cel mai bine. Injura ca la usa cortului desi e un tip din inalta societate? Poate de-aia pentru ca de fapt nu a crescut in inalta societate, ci intr-o familie mai dubioasa. Se lamenteaza? Poate e obisnuit sa i se rezolve problemele.
Atentie la mediul social din care face parte. Nu va feriti de limbaj licentios daca este cazul. Sa nu fim idealisti. Daca ai avut curajul sa iti alegi ca personaj o prostituata, asuma-ti alegerea. Nu va fi o prostituata care sa vorbeasca academic. Nu exagera cu injuraturile cand nu este cazul, dar fa-o sa vorbeasca asa cum vorbesc oamenii din mediul respectiv. Cel mai probabil vei avea nevoie de documentare in plus pentru asta.
Dar la fel de important e sa ai in vedere ca personajul nu este ceea ce spune, este ceea ce face (Syd Field). Personajul poate sa minta sau nu, actiunile o vor dovedi. Daca Chaplin vine si spune "Eu merg ca o rata, intru mereu in bucluc, sunt simpatic si de partea binelui" poti sa il crezi sau nu. Daca il vezi facand toate lucrurile astea, situatia e alta.
4. TENSIUNEA
Povestea lui Blly Wilder despre bomba de sub masa. Daca doua personaje vorbesc despre cel mai banal lucru din lume dar tu stii ca sub masa e o bomba pe cale sa explodeze, dialogul va fi brusc interesant.
Pe scurt, dialogul are multe roluri cu care trebuie sa jonglezi. Un dialog atent lucrat poate salva multe filme.
Ieri am predat cursul de psiho-pedagogie. A fost frumos. Studentii au fost atenti si mi-au pus multe intrebari. Cred ca au inteles ce vroiam sa le spun.
Dupa ce am calculat posibilitatile ca foarte putini dintre cei care au luat parte la curs sa fie de la scenaristica (si am calculat bine, pentru ca asa cum ma asteptam am avut mai multi de la actorie) m-am gandit sa le spun cateva vorbe (care s-au intins peste programul la care ma asteptam, pentru ca am avut parte de oameni draguti care puneau intrebari si ascultau raspunsuri) despre dialog.
Unele lucruri le-am mai scris pe blog, dar o sa le reiau, just to make sure.
Dialogul este poate moneda forte in scenariu. Este ocazia de a intra in contact direct cu publicul. Indicatiile despre lumina, despre decoruri, sunt poate mai "subiective" (in lipsa de alt cuvant) decat dialogul. In sensul ca unii spectatori s-ar putea sa le perceapa, altii nu. Unii ar putea sa le dea interpretarea pe care ai dat-o tu, altii sa le dea alta interpretare. Regizorul ar putea sa tina cont de ele, sau nu. Dar dialogul apare, in cel mai bun caz si daca e bine scris, exact asa cum l-ai scris. Deci e comunicarea cea mai nemijlocita dintre tine ca scenarist si cel care se uita la film. In primul rand trebuie sa fii constient de asta, iar apoi sa profiti de asta.
In primul rand o sa definesc termenii. Dialog nu inseamna doar replica. Inseamna si gesturi, limbaj non-verbal etc.
1 LUNGIMEA REPLICII
Un scenarist incepator ar putea folosi pentru inceput genul proxim. Dialoguri ca in teatru sau literatura. Dar diferentele sunt mari de la teatru de exemplu, la film. Una dintre asteptari de la film este naturaletea, doza de mai mult realism, dinamismul mai mult decat la teatru. Si atunci replicile prea lungi, tiradele, monologurile, nu isi au locul. Vizual, dau prost. Un talking head de 10 secunde plictiseste. Ca sa nu mai spun ca cei mai multi actori nu pot sustine un prim-plan de peste 6 secunde.
Si dialogul trebuie vizualizat. De multe ori cand ajungi la dialog ti se poate rupe filmul si poate incepe teatrul radiofonic (psihologic vorbind). Auzi replica si nu te mai gandesti la ce se intampla in planul doi. Iar acesta este momentul in care s-ar putea sa scrii replici prea lungi. In format Final Draft (programul) replicile de 4-5 randuri sunt ok. De mai mult de 4-5 randuri ar trebui sa iti ridice intrebari. Regizorul va taia replica si va intercala, dupa bunul plac, alte cadre. De ce sa nu le intercalezi tu, din initiativa ta, si sa fii sigur ca filmul de pe ecran se apropie cat mai mult de filmul din mintea ta.
In plus, e putin probabil ca o replica de 10 randuri chiar sa isi gaseasca justificarea. Cel mai probabil replica ta de 5-6 randuri se poate reduce la 2-3, dand tot aceeasi informatie. Iar daca o replica poate fi redusa la un gest, cu atat mai bine, cu atat mai de efect. Trebuie avut in vedere ca filmul este o arta in primul rand vizuala. Asa ca tot ce poate fi exprimat vizual, trebuie exprimat vizual.
2. RELEVANTA PENTRU ACTIUNE
Unele replici sunt atat de bune incat chiar simti ca trebuie sa fie acolo, in scenariu. Si probabil vei incepe sa te amagesti ca sunt forma de caracterizare a personajului. Dar daca iti pastrezi luciditatea o sa iti dai seama ca e posibil sa nu fie relevante pentru actiune. Asa ca cel mai intelept e sa renunti la ele. Daca nu te alegi cu vorbarie in plus, cu dezamagiri in sala, cu atitudinea "si ce ma interesa pe mine" - perfect legitima.
Quentin Tarantino putea sa faca chestia asta. Rezervoir Dogs - dialogul despre bacsisul chelneritelor. Dar chiar nici el nu abuza.
3. CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRIN DIALOG
Dialogul este al personajului, nu al scenaristului. In primul rand tendinta poate fi ca toate personajele sa vorbeasca la fel, si anume la fel ca scenaristul. Poti sa le dai cate un mic tic verbal (fara sa exagerezi) sau un ton pe care il folosesc, un fel de a fraza.
Cand un personaj se afla intr-o situatie de criza, ca si in viata de altfel, atunci il poti caracteriza cel mai bine. Injura ca la usa cortului desi e un tip din inalta societate? Poate de-aia pentru ca de fapt nu a crescut in inalta societate, ci intr-o familie mai dubioasa. Se lamenteaza? Poate e obisnuit sa i se rezolve problemele.
Atentie la mediul social din care face parte. Nu va feriti de limbaj licentios daca este cazul. Sa nu fim idealisti. Daca ai avut curajul sa iti alegi ca personaj o prostituata, asuma-ti alegerea. Nu va fi o prostituata care sa vorbeasca academic. Nu exagera cu injuraturile cand nu este cazul, dar fa-o sa vorbeasca asa cum vorbesc oamenii din mediul respectiv. Cel mai probabil vei avea nevoie de documentare in plus pentru asta.
Dar la fel de important e sa ai in vedere ca personajul nu este ceea ce spune, este ceea ce face (Syd Field). Personajul poate sa minta sau nu, actiunile o vor dovedi. Daca Chaplin vine si spune "Eu merg ca o rata, intru mereu in bucluc, sunt simpatic si de partea binelui" poti sa il crezi sau nu. Daca il vezi facand toate lucrurile astea, situatia e alta.
4. TENSIUNEA
Povestea lui Blly Wilder despre bomba de sub masa. Daca doua personaje vorbesc despre cel mai banal lucru din lume dar tu stii ca sub masa e o bomba pe cale sa explodeze, dialogul va fi brusc interesant.
Pe scurt, dialogul are multe roluri cu care trebuie sa jonglezi. Un dialog atent lucrat poate salva multe filme.
vineri, 15 mai 2009
CU CATE FLORI SE FACE PRIMAVARA?
Scenariul nu iti pica tot dintr-o data in cap. Nu e ca si cand ti-ar veni o idee care sa includa tot scenariul de la cap la coada, ca nu sunt nici muzele chiar asa generoase. Ideile vin cu pipeta si trebuie sa keep them flowing. Prima idee e de obicei o sclipire. Ai in minte doar un personaj sau o situatie, si deja vezi focuri de artificii gandindu-te la genialitatea ta. Dar scenariul nu este o singura idee. Uai, am citit o gramada de scenarii care galopau spre ideea aia buna care le-a venit la inceput (sau cel putin asta pareau sa faca).
Vine ideea buna. Si mai ales daca e vorba de un lung-metraj trebuie sa cladesti un pod foarte solid spre ea. Nu e ceva de genul blablabla si...pam-pam: ERA BATMAN! Sa nu para ca pana la dezvaluirea geniala te-ai plictisit scriind. Si sa nu se vada ca a fost o singura idee buna fara picioare.
Vine ideea buna. Si mai ales daca e vorba de un lung-metraj trebuie sa cladesti un pod foarte solid spre ea. Nu e ceva de genul blablabla si...pam-pam: ERA BATMAN! Sa nu para ca pana la dezvaluirea geniala te-ai plictisit scriind. Si sa nu se vada ca a fost o singura idee buna fara picioare.
joi, 14 mai 2009
ULTIMUL LUCRU LA CARE TE MAI GANDESTI
In fine, scenariul e facut din detalii. Cam asta e, atentia la detalii.
Si acum sa fim seriosi, cand ai 90 de pagini de film de scris, cu documentare, cu dialoguri, descrieri de lumina si ambianta, oricum probabil mai uiti sa pui accentul pe partea de sunet, in fine, se complica lucrurile.
Si unul din lucrurile care parca nici nu mai pare asa de important ramane numele personajelor. Pui unui personaj numele colegei tale de banca, numele de familie il inventezi dintr-o increngatura de litere care suna intr-un fel si gata. Treci la partea juicy.
Acum eu nu prea ma pot atasa de personaje pana nu le botez. Parca nu le am asa de clare in minte. E ciudat, dar nah, chiar trebuie sa le dau un nume care sa imi si placa, sa exprime ceva.
De obicei il dau intuitiv.
Pe de-o parte e aiurea sa fac o mare filozofie din cum se dau numele personajelor, dar e mica mea descoperire si o impartasesc.
Nu pun niciodata nume care sa inceapa cu Ca, Cu, Co. N-am chef dup-aia sa ma chinui sa evit cacofoniile, sa stric replica pentru ca cineva tre' sa zica "Vorbesti ca Cati" si suna prost.
Dup-aia aleg nume "adaptabile", daca e cazul. Poate in scenariu cineva o sa vrea sa ii dea un nume de alint. Asa ca numele trebuie sa se preteze pe nume de alint. Sau poate tipa e prostituata. Tatal ei ii zice Ioana, iar numele ei de scena este Yoly. In fine, sa aiba chestia aia de poti sa ii spui in mai multe feluri.
Nu ma innebunesc dupa alegerile gen Ana, Alexandru, Andreea. Subiectiv vorbind, sunt nume comune si se vede stradania aia chinuita de a face personajul sa para natural. Da, o cheama Ana, ceea ce o face mai apropiata de public.
De obicei cand te gandesti la ce nume sa ii pui, te gandesti automat si la ce fel de parinti are. Cu imaginatie? I-au pus un nume mai degraba alintat? Sunt poate de la tara? Sau sunt genul ala de familie saraca si care pune copiilor nume spectaculoase si lungi gen Iolanda? Parintii erau siguri ca or sa plece in Germania pana face copilul 3 ani si i-au pus un nume care sa se potriveasca acolo, si care e caraghios in Romania? Nu stiu, numele poate fi o parte de biografie.
Atentie la numele religioase. Te poti trezi ca i-ai dat numele David si ca dai o noua si intreaga simbolistica scenariului doar pentru ca David s-a batut cu Goliat. Daca faci chestia asta, fa-o constient. Bine, eu nu ma innebunesc dupa numele-simbol. Imi ajunge sa fie un simbol al clasei sociale.
Daca filmul e usor mai suprarealist (cum ne place tuturor sa scriem pana la un moment dat) pot intra in scena nume mai speciale.
Daca ai mai multe personaje cu nume asemanatoare iarasi mi se pare aiurea. E mai greu de retinut pentru public daca ai un Gabi si un Gogu in acelasi scenariu, mai ales daca nu o faci cu un motiv anume, ca sa spui ceva (Nita Ghitescu si Ghita Nitescu)
Cat despre numele de familie...am auzit multe nume inventate, care suna aiurea. Mai bine iei o carte de telefon sau iti aduci aminte numele colegilor din liceu ca sa nu fie ceva gen Priscinpescu. Nu stiu. E si partea cu numele importanta.
miercuri, 13 mai 2009
MI-AU GRESIT PLANETA. UNDE FAC SI EU O RECLAMATIE?
Da, doamna invatatoare. Sunt aeriana. Sunt de pe alta planeta. Plm. Si ce sa fac acum? Am fost cu o cerere la ambasada planetei mele, acum astept sa ma sune aia. De vreo 22 de ani, asa. Pai nu stiu. Cred ca mai dureaza. Stiti cum e cu birocratia. Credeti ca mie imi convine sa o ard aiurea pe-aici? N-am vorbit pana acum cu nimeni, ca daca tot sunt numai in tranzit... Bine, nu se pune discutia aia cu "Ce mai faci? Esti ok? Stiu cum e. Hai ca mai vorbim.". Aia am invatat-o eu pe de rost mai demult. In rest ar fi ciudat sa vorbesc cu cineva. Ca si cand un gandac de colorado ar vorbi cu un ponei. Asta merge numai in fabule. Si ei se mira ca eu nu pricep, eu nu ma mir ca ei nu pricep si asa trece ziua.
Pai, e cam naspa pe-aici. Nu, nu prea imi place. De fapt singura chestie pe care o avem in comun sunt tigarile. Si mai nimeresc sa stau cu cineva la o tigara in fata secretariatului, la cafea, pe canapea sau in statie. Ne uitam unii la altii si fumam. Eu mai tare de atat nu ma distrez.
Stii ce? Imi inchei in sila si ziua asta. Si mai stii ce? Parca incepe sa aiba logica genocidul.
Pai, e cam naspa pe-aici. Nu, nu prea imi place. De fapt singura chestie pe care o avem in comun sunt tigarile. Si mai nimeresc sa stau cu cineva la o tigara in fata secretariatului, la cafea, pe canapea sau in statie. Ne uitam unii la altii si fumam. Eu mai tare de atat nu ma distrez.
Stii ce? Imi inchei in sila si ziua asta. Si mai stii ce? Parca incepe sa aiba logica genocidul.
marți, 12 mai 2009
BLAT SI FRISCA
Ok. Documentarea e... cum sa zic... ca un fel de vinyl. Degeaba ai pick-up daca nu ai nici un vinyl de ascultat.
Nu stiu. E dubioasa chestia. Incerc sa caut o comparatie sau o parabola foarte clara. Scenariul fara documentare e ca cerul fara stele, ca si copilul fara suras... ce sa zic. E... mai, fara documentare scrii degeaba.
Adica, inchipuie-ti ca ai un film despre casa regala din Malta. Si tu nu stii care e protocolul acolo. Dar ce conteaza? Ca nici producatorul si nici trei sferturi din public nu stiu care e protocolul, asa ca poti sa inventezi niste chestii. Suna destul de logic. Sub sintagma hotul neprins e negustor cinstit.
Dar nu numai ca exista riscul sa fii prins de unu' mai smecher din public. Cel mai important este altceva. Ca vei scrie (nu tu, zic asa, in general) la proxima semnificatie. Tu nu stii cum vorbeste printul mostenitor al Maltei. Dar stii cum vorbeste colegul tau de banca. Care e de altfel un tip destept, ca doar de-aia stai cu el in banca. Sa iti dea sa copiezi. Bun. Sa spun ceva. Publicul are niste asteptari de la printul mostenitor al Maltei. Un fel de exotism, o informatie, un stil de viata, pe care le simte instinctiv nelalocul lor daca tu ii dai personalitatea unui tip pe care e posibil sa il cunoasca. Si daca ii inseli asteptarile o sa te taxeze el pe tine, nu tu pe el la casa de bilete.
Am dat un caz extrem. Dar la fel se intampla si cu persoane despre care poti crede ca esti documentat. Un preot. Da? Toata lumea cam stie, asa, macar in mare, cum sunt preotii. Sunt buni, sfatosi, cu barba, vorbesc mult si frumos, te sacaie, te ameninta cu focurile iadului. Dar tu trebuie sa stii tot contextul in care se invarte preotul ala al tau. Raportul dintre el si lume. Raportul dintre el si babele care vin la biserica si care se simt onorate daca ii spala sutana. Raportul dintre el si rockerasii rai care fac misto si care sunt trimisi obligati-fortati la spovedanie de parinti. Si de aici poti sa ii creezi o lume mult mai in 3d. Mai in profunzime. O companie. Pentru ca povestea nu se invarte doar in jurul personajului principal. Personajul principal are un mediu in care se desfasoara si ale carui raporturi trebuie sa le stii foarte bine. Ii faci o harta cu marcaje clare. Ca sa ai de unde alege. Sa nu scrii un anumit lucru pentru ca nu ai ce sa scrii altceva. Sa il scrii pentru ca e cea mai buna varianta din cele trei care exista in mintea ta.
Dar, poate mai important decat atat. Daca ar fi dupa mine (si sa presupunem ca eu sunt de fapt un mare teoretician), eu as imparti documentarea in doua componente ale tortului. Documentarea tehnica. Blatul, crema, toate nebuniile astea. Adica: cum se dezamorseaza o bomba, cum arata interiorul unei cladiri interbelice, care e salariul unui miner etc. Si ornamentele, frisca, chestiile alea care fac din tort - tort. Astea ar fi...sa zicem documentari emotionale. Cum reactioneaza o persoana foarte habotnica daca vede un film porno, cum sunt familiile de politisti, cum reactioneaza un barbat la criza varstei la un targ de masini. Chestiile astea care tin de reactii credibile si care dau tusa personajelor. Bun Si atunci, daca vezi un tip de 45 de ani, cu blugi stramti pe el si cu parul dat cu gel, care se
entuziasmeaza la vedeera unei masini si face pe desteptul si specialistul, o sa iti cam dea de inteles ca e un tip la criza varstei. Si uite asa ai scapat de replica "Sunt Iri si sunt la criza varstei"
Pentru ca "personajul nu e ce spune, e ce face "(Syd Field)
Asa se scapa probabil si de excesul de dialog si de blocaje, cand nu stii ce ar trebui sa faca personajul si stai 4 zile ca nu poti sa treci la urmatoarea secventa. Prin documentarea aia de tip blat si frisca.
Nu stiu. Eu asa zic.
Adica, inchipuie-ti ca ai un film despre casa regala din Malta. Si tu nu stii care e protocolul acolo. Dar ce conteaza? Ca nici producatorul si nici trei sferturi din public nu stiu care e protocolul, asa ca poti sa inventezi niste chestii. Suna destul de logic. Sub sintagma hotul neprins e negustor cinstit.
Dar nu numai ca exista riscul sa fii prins de unu' mai smecher din public. Cel mai important este altceva. Ca vei scrie (nu tu, zic asa, in general) la proxima semnificatie. Tu nu stii cum vorbeste printul mostenitor al Maltei. Dar stii cum vorbeste colegul tau de banca. Care e de altfel un tip destept, ca doar de-aia stai cu el in banca. Sa iti dea sa copiezi. Bun. Sa spun ceva. Publicul are niste asteptari de la printul mostenitor al Maltei. Un fel de exotism, o informatie, un stil de viata, pe care le simte instinctiv nelalocul lor daca tu ii dai personalitatea unui tip pe care e posibil sa il cunoasca. Si daca ii inseli asteptarile o sa te taxeze el pe tine, nu tu pe el la casa de bilete.
Am dat un caz extrem. Dar la fel se intampla si cu persoane despre care poti crede ca esti documentat. Un preot. Da? Toata lumea cam stie, asa, macar in mare, cum sunt preotii. Sunt buni, sfatosi, cu barba, vorbesc mult si frumos, te sacaie, te ameninta cu focurile iadului. Dar tu trebuie sa stii tot contextul in care se invarte preotul ala al tau. Raportul dintre el si lume. Raportul dintre el si babele care vin la biserica si care se simt onorate daca ii spala sutana. Raportul dintre el si rockerasii rai care fac misto si care sunt trimisi obligati-fortati la spovedanie de parinti. Si de aici poti sa ii creezi o lume mult mai in 3d. Mai in profunzime. O companie. Pentru ca povestea nu se invarte doar in jurul personajului principal. Personajul principal are un mediu in care se desfasoara si ale carui raporturi trebuie sa le stii foarte bine. Ii faci o harta cu marcaje clare. Ca sa ai de unde alege. Sa nu scrii un anumit lucru pentru ca nu ai ce sa scrii altceva. Sa il scrii pentru ca e cea mai buna varianta din cele trei care exista in mintea ta.
Dar, poate mai important decat atat. Daca ar fi dupa mine (si sa presupunem ca eu sunt de fapt un mare teoretician), eu as imparti documentarea in doua componente ale tortului. Documentarea tehnica. Blatul, crema, toate nebuniile astea. Adica: cum se dezamorseaza o bomba, cum arata interiorul unei cladiri interbelice, care e salariul unui miner etc. Si ornamentele, frisca, chestiile alea care fac din tort - tort. Astea ar fi...sa zicem documentari emotionale. Cum reactioneaza o persoana foarte habotnica daca vede un film porno, cum sunt familiile de politisti, cum reactioneaza un barbat la criza varstei la un targ de masini. Chestiile astea care tin de reactii credibile si care dau tusa personajelor. Bun Si atunci, daca vezi un tip de 45 de ani, cu blugi stramti pe el si cu parul dat cu gel, care se
entuziasmeaza la vedeera unei masini si face pe desteptul si specialistul, o sa iti cam dea de inteles ca e un tip la criza varstei. Si uite asa ai scapat de replica "Sunt Iri si sunt la criza varstei"Pentru ca "personajul nu e ce spune, e ce face "(Syd Field)
Asa se scapa probabil si de excesul de dialog si de blocaje, cand nu stii ce ar trebui sa faca personajul si stai 4 zile ca nu poti sa treci la urmatoarea secventa. Prin documentarea aia de tip blat si frisca.
Nu stiu. Eu asa zic.
luni, 11 mai 2009
POTI INVATA O PISICA SA FACA CE VREA EA
Din off se aude soneria, pasi repeziti pe hol. Usa care se deschide.
CALIN
(din off)
Vroiam doar sa iti spun ca am ajuns. Tu ce faci? Vii in seara asta?
(din off)
Vroiam doar sa iti spun ca am ajuns. Tu ce faci? Vii in seara asta?
Toma devine atent la discutie.
STELIANA
(din off, precauta)
Hai ca mai vorbim. Nu pot sa stau acum.
(din off, precauta)
Hai ca mai vorbim. Nu pot sa stau acum.
CALIN
(din off)
Pai zi-mi numai daca vii sau nu. Ca vreau doar sa vorbesc ceva cu tine.
STELIANA
(din off)
Daca am timp vin. Si nu mai veni si tu asa, cand te taie pe tine capul, ca nu e normal. Nu vreau sa isi dea seama Toma.
(din off)
Pai zi-mi numai daca vii sau nu. Ca vreau doar sa vorbesc ceva cu tine.
STELIANA
(din off)
Daca am timp vin. Si nu mai veni si tu asa, cand te taie pe tine capul, ca nu e normal. Nu vreau sa isi dea seama Toma.
Toma iese din dormitor, Cei doi se opresc din discutie, se uita la el.
TOMA
Intrati. Ati venit sa reparati teava de la veceu?
Intrati. Ati venit sa reparati teava de la veceu?
Calin rade ironic. O priveste pe Steliana cu subinteles, cu genul de privire care spune "ti-am zis eu ca e nebun".
CALIN
Da, mosule, eu sunt instalatorul. Vezi ca trebuie sa ma si platesti.
Da, mosule, eu sunt instalatorul. Vezi ca trebuie sa ma si platesti.
Steliana este agasata de situatie.
CALIN (CONT'D)
Vezi? Ce ti-am zis. E de pe alta lume. N-are cum sa se prinda. Hai ca vin eu pe la tine diseara si te iau. Sau pot sa dorm eu la tine?
Vezi? Ce ti-am zis. E de pe alta lume. N-are cum sa se prinda. Hai ca vin eu pe la tine diseara si te iau. Sau pot sa dorm eu la tine?
Toma intra in bucatarie. Deschide gazul, umple un ibric cu apa pentru ceai, cauta chibrite, le gaseste, aprinde aragazul.
TOMA
Dorina, draga, vrei si tu ceai?
Dorina, draga, vrei si tu ceai?
Calin se uita in plasa concentrat.
CALIN
Auzi, Steliana, ai sa-mi dai niste detergent de rufe? Ca am uitat sa cumpar.
Auzi, Steliana, ai sa-mi dai niste detergent de rufe? Ca am uitat sa cumpar.
sâmbătă, 9 mai 2009
I'M OFF -DE VORBA CU TOMA - WAY OFF
Da. Chiar ai dreptate. Cateodata te cam saturi sa fii om. Adica, vrei sa mai variezi. Nu ca ar fi rau sa fi om. Dar, daca se poate de ce sa nu explorezi si peretele dinspre nord. Te bagi intr-un plic destinatia pizdialand si te plimbi. Pleci in cautarea unei idei si te intorci cu ea in dinti, hlizindu-te, cam asa cum face Muss cand venim noi de la servici, dupa ce o zi a latrat dupa pisici (el, nu noi). that's what dogs do with their spare time, right?
Vampirizezi prin colturile cele mai ascunse ale personalitatii si de-acolo incepe roller-coaster-ul. Cate idei poate sa iti dea peretele ala imbecil! Nici n-ai fi crezut ca de fapt in colturi sunt niste mici patternuri cu flori care se misca atunci cand te plictisesti - si numai atunci cand te plictisesti, desi esti constient ca de fapt TU nu ai timp sa te plictisesti. Cel putin nu pe tine. Un copac iti face un cadou si gata, totul revine la normal, dupa cateva ore de calatorie, blilet doar dus. Te trezesti intr-o gara, te uiti pe program sa vezi ce trenuri mai urmeaza si weee
Dead-line - LUNI. Note to myself: de scris un scenariu. repede.
PS: in dreptul geamului meu e o jumatate de copac. Nu, nu acelasi care m-a adus inapoi din plimbare. Altul. Cineva l-a taiat si el a inflorit. Acum e plin de frunze dar n-are radacini. Pe bune. O sa-i fac o poza.
Vampirizezi prin colturile cele mai ascunse ale personalitatii si de-acolo incepe roller-coaster-ul. Cate idei poate sa iti dea peretele ala imbecil! Nici n-ai fi crezut ca de fapt in colturi sunt niste mici patternuri cu flori care se misca atunci cand te plictisesti - si numai atunci cand te plictisesti, desi esti constient ca de fapt TU nu ai timp sa te plictisesti. Cel putin nu pe tine. Un copac iti face un cadou si gata, totul revine la normal, dupa cateva ore de calatorie, blilet doar dus. Te trezesti intr-o gara, te uiti pe program sa vezi ce trenuri mai urmeaza si weee
Dead-line - LUNI. Note to myself: de scris un scenariu. repede.
PS: in dreptul geamului meu e o jumatate de copac. Nu, nu acelasi care m-a adus inapoi din plimbare. Altul. Cineva l-a taiat si el a inflorit. Acum e plin de frunze dar n-are radacini. Pe bune. O sa-i fac o poza.
miercuri, 6 mai 2009
6 LUCRURI IN CARE NU CRED
1. Personajele sinucigase
De ce s-ar sinucide cineva cand poate sa pateasca ceva chiar mai rau decat atat? Mi se pare cea mai neeleganta iesire din scena a personajelor, fie ele shakespeareiene sau nu.
2. Personajele foarte rele
Hai mai, ca are si el un scop acolo. Vrea si el ceva de la viata, crede in ceva. Doar ca a avut ghinionul sa fie antagonist.
Mai profesionist spus, cred ca cel mai important in scenariu e ca antagonistul sa aiba adancime. Sa fie un personaj in carne si oase si nu doar un forceps pentru actiune. E o calugarita urata si frustrata sexual? Bun. I-ai facut o intreaga biografie din piciorul stang mai scurt decat dreptul. Iar chestia asta merge excelent si la scurt metraje, cand trebuie sa comprimi biografia pe cat posibil. Iar daca eu vreau sa imi para rau pentru personajul negativ, ai putea sa imi dai satisfactia asta si sa ii pot acorda circumstante atenuante.
3. Personajele foarte bune
N-are nici un secret mic-mic de tot? nu omora si el furnici cu ardeiul iute cand avea 5 ani? ce plicticos.
Adica, tot la fel ca antagonistul, protagonistul cu tabara lui cu tot trebuie sa aiba si un calcai sensibil. Pana si grecul Hercule a facut ceva mai putin bun cand si-a omorat sotia si copiii.
4. Personajele fara copilarie
Eu trebuie sa stiu cum era mama lui, cum se intelegea cu ea, daca tatal era un tip de treaba sau un alcoolic notoriu. Asta nu inseamna ca trebuie sa imi dai cu lingurita flash-back-ului momentele importante din copilarie sau sa il pui sa povesteasca cu ochii in lacrimi cum mama lui nu l-a dat la cursuri de vioara cand avea 8 ani. E suficient sa stii tu cum e copilaria personajului e perfect, o sa se simta si o sa te ajute atunci cand vine vorba de constructia personajului, iar scenariul nu o sa aiba goluri.
5. Personajele care "nu mai cad"
Pilda lui Nicoara: iei o minge. O arunci in sus. Trebuie sa iti cada inapoi, eventual in cap. Daca nu mai cade niciodata esti dezamagit. True?
Aplicata arata cam asa. Un personaj intra in scena. Si intra in scena pentru ca tu ai nevoie de el (sau mai degraba protagonistul, scenariul, antagonistul are nevoie de el). Iti stabilesti scopul pentru care ai facut summon-ul, dupa care nu lasi personajul in aer. Ii faci o iesire din scena. In "Fear And Loathing In Las Vegas". Pustiul blond de la inceput. A intrat in scena. Si-a facut treaba, a pus in valoare personajele, dupa care iese din scena. Si nu ma refer doar la racord. Este, nu mai este, de ce? Pentru ca l-ai vazut cand a plecat. Personajul ala mic are o viata a lui. E speriat de bombe, nevinovat, si se panicheaza cand ii vede pe cei doi Junkies. Are un motiv pentru care pleaca. Ii e frica.
6. Filmele cu final deschis
Scenaristul stie tot. E un fel de Santa, care are toate datele despre personajele lui. Ca nu stiu spectatorii, criticii, prietenii sau personajele, asta e partea a doua. Dar el are o idee clara cel mai probabil si despre ce o sa se intample dupa ce se termina filmul si toata lumea stinge televizorul, proiectorul, odc-ul.
Scenaristul este omul cu mintea limpede, care stie si eventual nu spune. Dar pe pariu ca Sofia Copola stie ce i-a spus Bob la ureche lui Charlotte (Lost In Translation)?
2. Personajele foarte rele
Hai mai, ca are si el un scop acolo. Vrea si el ceva de la viata, crede in ceva. Doar ca a avut ghinionul sa fie antagonist.
Mai profesionist spus, cred ca cel mai important in scenariu e ca antagonistul sa aiba adancime. Sa fie un personaj in carne si oase si nu doar un forceps pentru actiune. E o calugarita urata si frustrata sexual? Bun. I-ai facut o intreaga biografie din piciorul stang mai scurt decat dreptul. Iar chestia asta merge excelent si la scurt metraje, cand trebuie sa comprimi biografia pe cat posibil. Iar daca eu vreau sa imi para rau pentru personajul negativ, ai putea sa imi dai satisfactia asta si sa ii pot acorda circumstante atenuante.
3. Personajele foarte bune
N-are nici un secret mic-mic de tot? nu omora si el furnici cu ardeiul iute cand avea 5 ani? ce plicticos.
Adica, tot la fel ca antagonistul, protagonistul cu tabara lui cu tot trebuie sa aiba si un calcai sensibil. Pana si grecul Hercule a facut ceva mai putin bun cand si-a omorat sotia si copiii.
4. Personajele fara copilarie
Eu trebuie sa stiu cum era mama lui, cum se intelegea cu ea, daca tatal era un tip de treaba sau un alcoolic notoriu. Asta nu inseamna ca trebuie sa imi dai cu lingurita flash-back-ului momentele importante din copilarie sau sa il pui sa povesteasca cu ochii in lacrimi cum mama lui nu l-a dat la cursuri de vioara cand avea 8 ani. E suficient sa stii tu cum e copilaria personajului e perfect, o sa se simta si o sa te ajute atunci cand vine vorba de constructia personajului, iar scenariul nu o sa aiba goluri.
5. Personajele care "nu mai cad"
Pilda lui Nicoara: iei o minge. O arunci in sus. Trebuie sa iti cada inapoi, eventual in cap. Daca nu mai cade niciodata esti dezamagit. True?
Aplicata arata cam asa. Un personaj intra in scena. Si intra in scena pentru ca tu ai nevoie de el (sau mai degraba protagonistul, scenariul, antagonistul are nevoie de el). Iti stabilesti scopul pentru care ai facut summon-ul, dupa care nu lasi personajul in aer. Ii faci o iesire din scena. In "Fear And Loathing In Las Vegas". Pustiul blond de la inceput. A intrat in scena. Si-a facut treaba, a pus in valoare personajele, dupa care iese din scena. Si nu ma refer doar la racord. Este, nu mai este, de ce? Pentru ca l-ai vazut cand a plecat. Personajul ala mic are o viata a lui. E speriat de bombe, nevinovat, si se panicheaza cand ii vede pe cei doi Junkies. Are un motiv pentru care pleaca. Ii e frica.
6. Filmele cu final deschis
Scenaristul stie tot. E un fel de Santa, care are toate datele despre personajele lui. Ca nu stiu spectatorii, criticii, prietenii sau personajele, asta e partea a doua. Dar el are o idee clara cel mai probabil si despre ce o sa se intample dupa ce se termina filmul si toata lumea stinge televizorul, proiectorul, odc-ul.
Scenaristul este omul cu mintea limpede, care stie si eventual nu spune. Dar pe pariu ca Sofia Copola stie ce i-a spus Bob la ureche lui Charlotte (Lost In Translation)?
EXAMENE SI ALTE LUCRURI BUNE
Luni, ora 13, sala Ileana Berlogea - UNATC
Proiectia filmului Playing Cehov, de Gheorghe Preda. Pe scurt examenul de semestru al anului 3 actorie.
Eu deocamdata am vazut doar niste poze de la filmari si m-au captat.
Lumea se mai si distreaza cand munceste, si mai si munceste cand se distreaza. Cel mai fain avantaj al artistilor.
Ne vedem acolo.
Proiectia filmului Playing Cehov, de Gheorghe Preda. Pe scurt examenul de semestru al anului 3 actorie.
Eu deocamdata am vazut doar niste poze de la filmari si m-au captat.
Lumea se mai si distreaza cand munceste, si mai si munceste cand se distreaza. Cel mai fain avantaj al artistilor.
Ne vedem acolo.
marți, 5 mai 2009
IF YOU DON'T HAVE NOTHING BAD TO SAY THAN DON'T SAY NOTHING
Critic inseamna ceva.
Si o sa incep cu o povestioara de la cursurile pregatitoare UNATC. Viorica Bucur ne daduse de facut o critica de film la "The Big Fish". Era primul curs si toata lumea incerca sa impresioneze cu observatii pertinente sau cu fraze caustice. Una dintre gagici in schimb a zis cu inocenta ca...filmul era foarte bun si ea nu avea ce sa critice. Cineva si-a dat ochii peste cap, altcineva a ras sarcastic (eu ma abtin de la ras pentru ca nah, nu imi place sa inhib oamenii, asa ca doar am derulat un filmulet in minte si am zambit). Doamna Bucur s-a uitat perplexa la ea si a trecut peste situatie.
Si totusi acum incepe sa aiba mai mult sens ce a spus RZ. If you don't have nothing bad to say than don't say nothing. Cam asta pare a fi principiul criticii de arta. Iar asta ma duce cu gandul la cum unii isi fac un nume din aciditate, din terfelire si cum s-a lansat moda rautatilor gratuite si personale, doar pentru ca e la moda sa fii rau, iar publicul "musca".
Cineva a scris despre un om care mie mi-e drag ca "nu exista". Sau poate "exista, dar e ca si cum nu ar exista". Regizor consacrat si cu premii la activ. Ok. De acord. Nu ti-au placut filmele lui si ai tot dreptul sa spui ca nu ti-au placut. Dar cred ca trebuie sa vedem de unde se pleaca cu critica, daca e critica profesionista. Criticii de film sunt un fel de proptele pentru film. Vad filmul. Nu le-a placut. Studiaza de ce nu le-a placut. Spun ce e de rezolvat sau ce nu e de rezolvat. Orienteaza vantul in panze in asa fel incat sa ajungem la mal. Pentru ca daca nu sunt doar un parazit al filmului, care traieste de pe urma unor controverse de speta OTV. Pot foarte bine sa fie acizi fara sa fie rautaciosi. Daca nu, n-au decat sa ia un levier in mana si cum nu le place un regizor/scenarist/actor etc sa il altoiasca. Hai sa facem critica constructiva sau daca nu sa ne reducem la ceea ce suntem, la oameni cu levierul in mana.
Si totusi acum incepe sa aiba mai mult sens ce a spus RZ. If you don't have nothing bad to say than don't say nothing. Cam asta pare a fi principiul criticii de arta. Iar asta ma duce cu gandul la cum unii isi fac un nume din aciditate, din terfelire si cum s-a lansat moda rautatilor gratuite si personale, doar pentru ca e la moda sa fii rau, iar publicul "musca".
Cineva a scris despre un om care mie mi-e drag ca "nu exista". Sau poate "exista, dar e ca si cum nu ar exista". Regizor consacrat si cu premii la activ. Ok. De acord. Nu ti-au placut filmele lui si ai tot dreptul sa spui ca nu ti-au placut. Dar cred ca trebuie sa vedem de unde se pleaca cu critica, daca e critica profesionista. Criticii de film sunt un fel de proptele pentru film. Vad filmul. Nu le-a placut. Studiaza de ce nu le-a placut. Spun ce e de rezolvat sau ce nu e de rezolvat. Orienteaza vantul in panze in asa fel incat sa ajungem la mal. Pentru ca daca nu sunt doar un parazit al filmului, care traieste de pe urma unor controverse de speta OTV. Pot foarte bine sa fie acizi fara sa fie rautaciosi. Daca nu, n-au decat sa ia un levier in mana si cum nu le place un regizor/scenarist/actor etc sa il altoiasca. Hai sa facem critica constructiva sau daca nu sa ne reducem la ceea ce suntem, la oameni cu levierul in mana.
luni, 4 mai 2009
1 MAI SA FIE
Da. Sambata am invatat sa merg pe bicicleta. La Sibiu. Si cat e de frumos sa aiba cine sa iti tina de sha sa nu cazi...
Am fost si in rezervatie la Hateg, si m-as fi amuzat daca nu m-as fi enervat ca cineva tine un pseudo-eco-festival acolo, cu peturi, cu mucuri de tigara si cu oameni atat de beti incat nu se mai distrau. Park Festival. Cel mai prost organizat eveniment la care am fost vreodata toti si fiecare din gasca.
Dar Mihai e dragut, Sorin si Anca sunt companie frumoasa, si mersul pe bicicleta nu se uita niciodata.
Merry Beltane every year. Am sarit peste foc, si daca nu e prea tarziu o sa ard si lista cu dorinte pentru anul asta.
Am fost si in rezervatie la Hateg, si m-as fi amuzat daca nu m-as fi enervat ca cineva tine un pseudo-eco-festival acolo, cu peturi, cu mucuri de tigara si cu oameni atat de beti incat nu se mai distrau. Park Festival. Cel mai prost organizat eveniment la care am fost vreodata toti si fiecare din gasca.
Dar Mihai e dragut, Sorin si Anca sunt companie frumoasa, si mersul pe bicicleta nu se uita niciodata.
Merry Beltane every year. Am sarit peste foc, si daca nu e prea tarziu o sa ard si lista cu dorinte pentru anul asta.
HUMANS ARE RELATED CLOSELY TO HUMANS
Azi o batranica perversa incerca sa-mi explice sensuri ascunse ale vietii. Ea se gandea la cat de naiva sunt eu, eu ma gandeam la cat de singura e ea, si asa ne-am zambit 10 minute.
Figura altui vecin a luat forma expresiei de milogeala. Oricat de vesel sau trist ar fi, gura are desenul omului care iti cere mereu, ochii sunt ca de caine care cerseste sub masa ta de picnic si umerii intepeniti in aceeasi pozitie de probabil foarte multi ani de zile.
Vreau in tara stapanul inelelor, sau in tara lalelelor sau a cangurilor sau a broastei testoase aducatoare de noroc. Vreau acolo unde oamenii au demnitatea pe care ti-o cumperi cu salariul minim pe economie. Si ghici ce. Vreau sa imi pot lasa masina in parcare, cainele in fata usii, portofelul in buzunar si pe oamenii dragi pe maini responsabile si pricepute. Uite ca nu cer mult.
Figura altui vecin a luat forma expresiei de milogeala. Oricat de vesel sau trist ar fi, gura are desenul omului care iti cere mereu, ochii sunt ca de caine care cerseste sub masa ta de picnic si umerii intepeniti in aceeasi pozitie de probabil foarte multi ani de zile.
Vreau in tara stapanul inelelor, sau in tara lalelelor sau a cangurilor sau a broastei testoase aducatoare de noroc. Vreau acolo unde oamenii au demnitatea pe care ti-o cumperi cu salariul minim pe economie. Si ghici ce. Vreau sa imi pot lasa masina in parcare, cainele in fata usii, portofelul in buzunar si pe oamenii dragi pe maini responsabile si pricepute. Uite ca nu cer mult.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)