SCRISORI DE LA PUBLIC

Mi s-a stricat televizorul cu PRO tv pe el. Nu stiu daca il mai repar, ca nu face banii, da' m-am uitat si eu de'aia pe Andrian TV.
Andrian TV nu e ca PRO tv. Nu e ca PRO tv ca nu e in stare si n-o sa fie niciodata, ca nu e in stare de asa ceva. Pe Andrian TV aia au alte probleme. Singuratate. Pai asta e problema? Sa se uite ei pe PRO TV la ora 5 sa vada acolo probleme adevarate. Violuri, concubinaje, crime. Acuma'...daca nu esti genu' PRO TV poti sa te uiti pe Andrian TV, daca te doare sufletul mai tare decat stomacu', da' io zic ca si stomacu' conteaza. Conteaza, ca prin stomac trec toate. Trec si se transforma in ceva palpabil. Da' sufletul? Produce el ceva palpabil? "Arta si nu foloseste la nimeni", cum a zis amicu' Larry.

LUCIAN GEORGESCU vs TOT CE NU MERGE ÎN ROMÂNIA SCENARISTICĂ

Ieri am avut cele mai mari emoţii din toţi anii de şcoala. Am simţit, şi dacă pare că exagerez, atunci nu vă închipuiţi în ce fel poate să vibreze o sală de curs (de invidie, nervi, entuziasm, încurajări), că se scrie istorie. M-am simţit copleşită şi foarte mică, şi pentru prima oară cineva ne-a luat şi nouă apărarea, dar în cel mai organizat mod posibil.

Ştiam că examenul scenariştilor de anul I o să fie interesant, dar a trecut cu mult de asta. Au fost prezenţi toţi decanii şi mare parte dintre profesori, inclusiv Cristina Nichituş (condamnată de mulţi dintre studenţi la eternal damnation), Cristian Tudor Popescu, Valeriu Draguşanu, oricum, toată lumea bună sau mai puţin bună din UNATC (şi asta fără să vreau să bârfesc, dar fără să îmi pot masca nişte frustrări). Clasa lui Lucian Georgescu de anul I a fost aparent vedetă, dar dacă vreţi să ştiţi scenaristica în general şi-a câştigat locul de secţie a UNATC, ca să anuleze titlu de recycle bin pe care îl avea până acum. În cel mai oficial şi elegant cadru posibil, au aflat cu toţii, inclusiv decanii, că secţia există, că merită băgată în seamă şi că povestea are un rol egal cu imaginea, regia, montajul sau actoria într-un film (da, sunt unii care nu ştiau că filmele au poveste). Îmi este teamă să continui, pentru că rufele se spală în familie şi pentru că nu mi-am dorit niciodată să fiu genul care face politică. O să spun doar că Lucian Georgescu a spălat rufele scenaristicii cum nu se putea mai bine, cu mari eforturi, cheltuind multă energie, şi că efectiv se consuma vorbind.

Şi cu asta o să trec la ce am învăţat noi, pentru că ceea ce au învăţat ceilalţi profesori e deja inside joke. Am învăţat că filmul este o artă socială, că echipa contează, că arta se naşte din colaborări, oricât de individualist ai fi. Că biografia fiecăruia contează în ceea ce înseamnă scenariu, că sinceritatea contează, că imaginaţia trebuie lucrată.

Şi acum voi face apel la comentarii. Dacă aţi avea bani suficienţi cât să faceţi o sală de curs elegantă, confortabilă şi bine dotată pentru grupa de scenaristică, unde aţi merge în vacanţă? Eu în Olanda. Lucian Georgescu, director al firmei de publicitate GAV Scholz and Friends şi profesor universitar la UNATC va renova şi dota o sală în care noi, studenţii de la scenaristică, să ne simţim bine, inspiraţi şi îngrijiţi. Iar responsabilitatea noastră este acum să alegem layout-urile pentru asta. Motivul pentru care vrea să ne facă o sală faină este pentru că ultima sală pe care a pus-o la punct din proprie iniţiativă şi cu propriile resurse nu îi mai place, i se pare demodată. Cer, pentru prima oară, comentarii pentru că e singurul lucru pe care îl pot acum face, pentru că mă simt foarte mică şi pentru că este prima oară când sunt martoră la o astfel de investiţie, de energie şi evident nu numai (nu vorbesc de bani, pentru că gestul înseamnă mult mai mult) şi pentru că simt că artiştii şi pasionaţii de film îi datorează mulţumiri. Spun despre sală deşi este doar una dintre realizările lui. Dar este unul din multele lucruri pe care eu, tu, alţi profesori, nu le-ar face şi nu le-au făcut până acum.

Oricum, esenţialul este că un singur om poate schimba o generaţie, viziunea şi faţa artistică a unei ţări. E un singur om, asta spunea, dar eu cred că este suficient. Doar că eforturile ar fi mult mai mici daca ar fi doi oameni, si mai mici daca ar fi 10 oameni şi impactul ar fi imens daca ar fi o generaţie întreagă care să impună schimbarea. M-aş bucura să fie sprijinit, pentru că nu îmi doresc ca jumătate din consum să fie în lupta cu oamenii.

Nu folosesc cuvinte mari dacă spun că toţi studenţii lui vor ieşi scenarişti buni, pentru că şi-a luat atât de multă responsabilitate încât nu are cum să fie altfel. Şi dacă stai să te gândeşti că ar putea apărea 30 de scenarişti buni, atunci ai dimensiunea unui curent.

DE CE NU MI-A FOST FOARTE DOR DE BUCUREŞTI

Pentru cei care nu stiu, anul asta Sighisoara s-a întâmplat în gangul din afara cetăţii, după lăsarea serii. Dacă nu v-a plăcut festivalul nu aţi ştiut să căutaţi.

S-a mai întâmplat şi în cort, la umbra unui whiskey fin, urmărind păianjeni şi urechelniţe.

Boemia s-a obişnuit să fie tărâmul prafului şi al varului, şi îmi pare rău că oraşul ăla mai are tupeul să iasă nemachiat şi nearanjat la expoziţii din astea.

TIFF - LE REVE QU'ON VIVRE ENSEMBLE

Imi sunt dragi festivalurile de film pentru ca ii aduna pe cinefili unde trebuie, unde pot sa impartaseasca experienta impreuna, fara oameni care rontaie pasionati seminte in sala de cinematograf si unde stiu ca atmosfera va fi placuta. Daca sunteti deja in Cluj, distractie placuta. Daca nu, poate va tenteaza programul. Eu sunt inca in scaunul electric al licentei, dar astept cu drag impresii.

EXAMENE SI ALTE LUCRURI BUNE

Luni, ora 13, sala Ileana Berlogea - UNATC
Proiectia filmului Playing Cehov, de Gheorghe Preda. Pe scurt examenul de semestru al anului 3 actorie.
Eu deocamdata am vazut doar niste poze de la filmari si m-au captat.
Lumea se mai si distreaza cand munceste, si mai si munceste cand se distreaza. Cel mai fain avantaj al artistilor.
Ne vedem acolo.

DO SOMETHING ABOUT IT

ATELIER DE DRAMATURGIE
Coordonator: Mihai Ignat
dramaturg, lector univ. la Facultatea de Litere, Universitatea "Transilvania" Braşov

Acest atelier are ca obiectiv formarea de competenţe creative, pornind de la premisa că a fi dramaturg nu înseamnă doar a avea talent, inspiraţie, ci şi a cunoaşte meserie, adică un set de reguli a căror conştientizare poate duce la conceperea/îmbunătăţirea textelor dramatice.

Participanţi:maxim 10 persoane
Durata: 5 zile, 6 ore / zi
Spaţiu de desfăşurare: Arad, Casa de Cultură a Municipiului (str. Gheorghe Lazăr, nr. 1-3)
Perioada:12-16 mai

Preţ: Fară taxă de participare
Participanţii vor primi cazarea, mâncarea (3 mese pe zi) şi acces gratuit la spectacolele festivalului.
Participanţii vor trebui să cedeze Casei de Cultură a Municipiului Arad drepturile de autor pentru textele concepute în cadrul workshopului.

Ultima zi de inscriere: 20 aprilie
CV-urile participanţilor trebuie sa fie trimise până la data respectivă la adresa:

Casa de Cultură a Municipiului Arad,
str. Gheorghe Lazăr, nr.1-3, Arad cod 310 126
sau pe email: casacult@gmail.com
(subiect: "Atelier de Dramaturgie")
tel.: + 40 257 211.918

Persoană de contact: Adriana Sasu

CELEBRUL BAR CU TERASA

the placard headphone festival - 2009 -Rokolectiv 2009 placard
Iubitul meu spunea ca e ca si cand ai intra in bucatarie, ai lua toate ingredientele si le-ai manca separat, asa cum sunt. Putin aluat, eventual faina, o cana de apa, dupa care niste unt, si tot asa. De fapt chiar asa si este.
MNAC etajul 4. Celebrul bar cu terasa. Fotolii umplute cu zapada artificiala. Alea in care te scufunzi si in care nu ai cum sa nu stai comod orice ar fi. Casti hi-fi aruncate random pe jos in asa fel incat sa ajunga pentru toata lumea (excelent. Nu ai sanse sa deranjezi pe nimeni, nu ai sanse sa fii deranjat). Prima reactie cand iti pui castile este sa le schimbi gandindu-te ca sunt singurele defecte. Dupa care vezi ca toate au aceeasi problema si incepi sa te bucuri de sunetul raw, uncooked, untarnished. Starting to enjoy it, like it, love it. Cadru intim, relaxat, putini oameni pe un trip comun. Un tip relaxat, la o masa, cu un laptop in fata, improvizeaza muzica dintr-un ventilator si tot felul de chestii pe care le apropie si le departeaza microfon. Ideea i-a venit din greseala aseara. Imi place ca e foarte atent la reactiile publicului si se prinde repede ce "acorduri" (?) ar trebui sa bage. Aproape ca adormi. Sunetele au un flow relaxant. In cel mai familiar mod, cineva vine si ne explica despre "bucataria" melodiei exact in momentul in care aveam chef sa fim bagati in seama. It's all family like. Vorbim cu tipul. Sillyconductor. Playing with feedback. No idea yet. Super. Nice job, dude. See you next time.
ca idee. desi la mnac a fost putin altfel

LET'S TALK BUSINESS - TCM CLASSIC SHORTS 2008

concurs TCM

Vizitează link-ul de mai sus şi pune-ţi la punct până pe 1 august unul din scurt-metrajele bune. Un premiu la TCM e un punct bun de pornire

HIGH LA OLIMPIADELE COMUNICARII

Am invatat niste reguli teoretice, dar de multe ori Romania iti strica educatia. De exemplu, mi-am impus sa respect orice om isi face bine treaba. Un zidar bun este respectabil, comparativ cu un regizor prost.
Anul intai de facultate este anul entuziasmului. Deja in anul doi tot ce nu este artistic este demn de ignorat, iar publicitatea devine sora mai mica si care a ales calea prostitutiei a scenaristicii. Ceea ce cam contrazice ideea de respect pentru oamenii care isi fac bine treaba.
Anul asta am intrat in echipa de organizare a olimpiadelor comunicarii. Bine, in primele 2 ore nu mi-am infranat o unda de aroganta artistica, a scenaristului supracalificat pentru orice. Dar a trebuit imediat sa recunosc meritele oamenilor care au fost acolo si mi-a facut placere sa ma imprietenesc cu ei.
Cand ascult o melodie care imi place foarte tare si care e bine facuta, incep sa fantazez cum voi invata sa cant la vioara, pian, tambal, sau orice alt instrument care suna bine in piesa respectiva, chiar daca pana atunci nici nu mi-a trecut prin cap lucrul asta. Ei, cam asta era senzatia de la olimpiade. Vroiam sa organizez evenimente ca Marius Balaci, sa fac campanii ca Adriana Saftoiu sau Alin Zainescu, sau sa lucrez la 12 ani la Mc Cann (asta e varsta celui mai tanar angajat de la Mc Cann). Am fantazat cam toata perioada olimpiadelor, am stat cu echipele participante care mi-au placut (Star Team, Panda, Zoom Reload-d, Pitchers si Step Up rulz) si cred ca eram ca un tatic in fata maternitatii cand intrau la preselectii. De altfel, esteta fiind, m-am simtit bine intre oameni tare frumosi si vorbareti, care apreciau la maxim cele mai mici gesturi la cat de emotionati erau, si a caror energie pozitiva simteam ca se indreapta spre mine, organizatorul care spera sa ii incurajeze.
In final o sa indrept si ceva energii negative spre echipa Patent care n-a participat de frica. Eram o echipa de oameni frumosi si isteti, si chiar ne-am fi integrat in decor. Collins, fa-ti curaj ca nu te-ai fi facut de ras pe-acolo. In rest, toate bune, abia astept sa vad rezultatele de la prezentarile finale, pentru ca deja am facut topuri si pariuri, si astept sa vad daca port noroc celor care merita sa castige.