Era la un moment dat un articol în time-out cu întrebări enervante pentru un scriitor.
(Unul dintre profesori ne povestea o chestie. La un chef, toată lumea era fascinată de un tip care reuşise să impresioneze toate fetele cu tot felul de date istorice şi poveşti de trivia despre împăraţi şi domnitori. Tipul era, bineînţeles, la facultatea de istorie. Probabil dacă era inginer nu ar fi ştiut toate lucrurile alea, doar din cultura lui generală. Şi, tot dacă era inginer, şi vorbea despre rotoare şi piuliţe, nu ar fi avut acelaşi efect asupra publicului. Deci, da, există meserii "favorizate" social).
Scenaristica şi critica de film este favorizată social.Poţi vorbi la chefuri despre filme fără să plictiseşti atât de mulţi oameni ca atunci când vorbeşti despre piuliţe.
Dar de obicei discuţiile ajung şi la subiectul "cum ţi-a venit ideea de scenariu?". Şi ca să scurtez discuţiile de la chefuri pe tema asta voi da link la blog tuturor celor care mă întreabă. Nu mi-a picat ideea în cap, nu a fost ceva gen mărul şi gravitaţia. De foarte puţine ori este aşa. Ideile vin mai puţin spectaculos şi cu mai puţine ceremoniale, şi de multe ori îţi vei propune să scrii un scenariu, iar ideea îţi va veni în faţa calculatorului, cu un cursor care clipeşte în faţa ochilor.
De obicei îţi trebuie o cultură generală din care extragi nişte idei. E foarte puţin probabil să scrii un scenariu bun despre Noua Guinee dacă nu ştii nimic despre subiect. Şi tot la fel de puţin probabil este şi să îţi treacă prin minte să scrii un astfel de scenariu fără să te fi interesat dinainte. Ce nu cunoşti nu există, aşa că până la urmă cea mai importantă etapă este documentarea.
Apoi, până la urmă toată lumea îşi cunoaşte stilul, se prinde până la o anumită vârstă ce îl interesează şi în ce fel îl interesează. Aşa că poţi întotdeauna să iei o întâmplare adevărată şi suficient de spectaculoasă şi să o treci sub titlul unei poveşti celebre. De exemplu cazul nu ştiu care de la ştiri e un fel de Romeo şi Julieta, iar punctul tău de vedere este că dragostea nu prea învinge. Din chestia asta poţi da un contur şi poţi face o poveste cu formă. Dacă urmezi etapele, sigur iese ceva. "Ca atunci când găteşti. Dacă vrei să faci prăjitură şi urmezi toate etapele din cartea de bucate, sigur o să-ţi iasă prăjitură şi nu muştar. Cât de bună îţi iese, ţine de talent." (Vasilovici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu