Dragă Alex,
Un cactus:
Sincer, sunt eu un cactus. Am ideologii bune şi sănătoase, dar nu ştiu cât contează din moment ce sunt inaplicabile. Nu cred în intenţiile rele, nici în cele mai grave cazuri, şi nici când vine vorba de oameni etichetaţi ca fiind răi, şi nici măcar nu cred că este o idee naivă. Cred doar că nu mă ajută cu nimic ideea mea călăuzitoare în viaţă. Îmi place să ajut oamenii, dar mi se întâmplă să pavez drumul spre iad. Mihai spune că e foarte posibil ca aceeaşi idee să fi avut şi Hitler, dar nu îmi place să cred asta.
Un rictus:
Cele mai mari revelaţii le-am avut la vârsta la care trebuia să le am. M-am prins că focul chiar arde la 1 an, că filmele de groază sunt de fapt făcături la 5 ani, că filmele de dragoste sunt făcături la 17 ani, că oamenii nu vor să fie iertaţi (nu mă refer la sensul biblic) când am văzut Dogville, dar încă mai cred în comedii. Şi probabil că cele mai mari revelaţii le-am avut prin filme care m-au ciocnit cu idei de-ale mele. Ador personajele şi probabil le disec prea mult. De unde şi multe dintre tristeţi.
O rana:
Nu am şi refuz să am răni. I'm a fast healer. Mă bazez de când mă ştiu pe protecţia mea astrală iar într-un final este imposibil ca lucrurile să meargă prost.
Ceva:
Voi crede multă vreme, spre mari controverse, că oamenii echilibraţi şi de succes se nasc în familii care îi susţin şi că cele mai bune şi mai obiective sfaturi vin de la mame inteligente. Cred că familia predă ştafeta grijei şi dragostei altei persoane, la un moment dat, dar rămâne întotdeauna cu tine pe baricade, ca şi când ai fi într-un asediu continuu, chiar dacă e vorba doar de legatul şiretului, şi lucrul ăsta va continua să mă impresioneze şi în momentele când nu voi avea nevoie de ajutor.
Un cactus:
Sincer, sunt eu un cactus. Am ideologii bune şi sănătoase, dar nu ştiu cât contează din moment ce sunt inaplicabile. Nu cred în intenţiile rele, nici în cele mai grave cazuri, şi nici când vine vorba de oameni etichetaţi ca fiind răi, şi nici măcar nu cred că este o idee naivă. Cred doar că nu mă ajută cu nimic ideea mea călăuzitoare în viaţă. Îmi place să ajut oamenii, dar mi se întâmplă să pavez drumul spre iad. Mihai spune că e foarte posibil ca aceeaşi idee să fi avut şi Hitler, dar nu îmi place să cred asta.Un rictus:
Cele mai mari revelaţii le-am avut la vârsta la care trebuia să le am. M-am prins că focul chiar arde la 1 an, că filmele de groază sunt de fapt făcături la 5 ani, că filmele de dragoste sunt făcături la 17 ani, că oamenii nu vor să fie iertaţi (nu mă refer la sensul biblic) când am văzut Dogville, dar încă mai cred în comedii. Şi probabil că cele mai mari revelaţii le-am avut prin filme care m-au ciocnit cu idei de-ale mele. Ador personajele şi probabil le disec prea mult. De unde şi multe dintre tristeţi.O rana:
Nu am şi refuz să am răni. I'm a fast healer. Mă bazez de când mă ştiu pe protecţia mea astrală iar într-un final este imposibil ca lucrurile să meargă prost.
Ceva:
Voi crede multă vreme, spre mari controverse, că oamenii echilibraţi şi de succes se nasc în familii care îi susţin şi că cele mai bune şi mai obiective sfaturi vin de la mame inteligente. Cred că familia predă ştafeta grijei şi dragostei altei persoane, la un moment dat, dar rămâne întotdeauna cu tine pe baricade, ca şi când ai fi într-un asediu continuu, chiar dacă e vorba doar de legatul şiretului, şi lucrul ăsta va continua să mă impresioneze şi în momentele când nu voi avea nevoie de ajutor.
Un comentariu:
:D
Dogville? U. Secsi.
In rest...iti facui mintal o analiza and caracterizare de care insusi dom` Stekel ar fi incantat! (ma rog, si Jung nitel, pe-acolo, la partea de personalitate...)
Good.
Trimiteți un comentariu