Cu care "ma dau mare". Sa zicem ca e un mic elogiu pentru mine si sa zicem ca ma dau ca exemplu. Nu e asa, dar oricum asa o sa para asa ca mai bine zic ce pare credibil.
Sunt in autobuz si ma uit la gagica din fata mea. O blonda frumusica, cu ţâţe mari şi care ştie să se macheze. Doua rockeriţe din spate se uită cu ironie la ea, uşor frustrate, lucru pe care nu l-ar recunoaşte pentru că sunt tipe cool şi au dreptul să judece pe toată lumea.
Iar oamenii din jurul meu dispar şi intru în povestea blondinei. Mai are o soră mai mică şi care o imită pe măsură ce creşte, dar care se simte uşor eclipsată. Mama e venită dintr-un sat la oraş şi i se părea la început că e ruşine să te machezi şi că vecinii o să o creadă curvă, dar s-a obişnuit cu timpul să se mândrească şi să se consoleze cu gândul că aşa e tineretul. Taică-su nu e cine ştie ce. Mai bea, dar de obicei cu măsură. Doar la nunţi mai sare calul şi nevastă-sa îl ceartă că a făcut-o de râs. Blonda nu are cine ştie ce relaţie cu tatăl, pentru că el doar aduce bani în casă, punct. Când era mică îşi făcea singură lecţiile, în bucătărie, în timp ce maică-sa gătea. Avea caiete foarte curate şi îngrijite, şi se oftica dacă o călcai pe picior, pentru că era de atunci pedantă.
Are temerile ei legate de băieţi. Ar trebui să o placă. Şi e mândră când o fluieră tipii. La început se şi uita, curioasă să vadă care e autorul complimentului. Între timp s-a prins că ar trebui să aibă mai multe fiţe, că aşa îi stă bine unei fete, dar tot se bucură de compliment. Îi povesteşte prietenului ei de fiecare dată când e admirată, cu un aer pe care ea îl consideră misterios şi sexy, toate detaliile. Îi place să îl vadă gelos. Nu îi place să dea papucii unui tip. Nu pentru că l-ar răni, aşa cum le povesteşte prietenelor. Pentru că nu vrea să rămână singură. Nu îi place să nu aibă prieten în timp ce alte tipe au. Aşa că aşteaptă venirea altui tip care să îi facă curte cât e cu celălalt. şi să plece spre altă relaţie, dar în nici un caz să stea singură. Aşa e ea, ataşabilă. Se poartă frumos cu toată lumea şi se împacă repede, nu pentru că i-ar plăcea oamenii, ci mai degrabă pentru că vrea să fie plăcută. Nu îi place să iasă nemachiată din casă, pentru că e mai puţin fluierată şi cineva trebuie să îi dea simţul propriei valori. A fost foarte rănită când băieţii din gaşcă au făcut mişto de ea. Aproape că a intrat în depresie când s-au legat de bretonul ei dat cu gel. Se gândise ea că poate nu îi stă bine, şi s-a complexat pentru următoarea săptămână.
A terminat de un an liceul, şi la anul o să dea la facultate la hyperion, pentru că e mai ieftină taxa şi oricum important în ziua de azi e să ai o diplomă. în liceu a stat în ultima bancă, cu prietena ei pe vecie, de care s-a despărţit repede şi profund dezamăgită din cauza unui tip.
Ei, poate nu am nimerit-o, poate se potrivesc vag două sau trei lucruri, deşi eu cred că se potrivesc toate foarte bine cu machiajul ei. Jur că nu fac miştode ea şi nu sunt ironică. Tipa nu e neapărat un personaj de film. Dar e un bun exerciţiu de biografie. Şi tocmai am spus un paragraf întreg despre ea fără ca măcar să fi schimbat o replică. În film faci biografii mai complexe pentru oameni pe care îi vezi aproape o oră şi jumătate. Ai de tras concluzii din mai mult decât un păr îngrijit şi un machiaj frumos, poate puţin exagerat.
Sunt in autobuz si ma uit la gagica din fata mea. O blonda frumusica, cu ţâţe mari şi care ştie să se macheze. Doua rockeriţe din spate se uită cu ironie la ea, uşor frustrate, lucru pe care nu l-ar recunoaşte pentru că sunt tipe cool şi au dreptul să judece pe toată lumea.
Iar oamenii din jurul meu dispar şi intru în povestea blondinei. Mai are o soră mai mică şi care o imită pe măsură ce creşte, dar care se simte uşor eclipsată. Mama e venită dintr-un sat la oraş şi i se părea la început că e ruşine să te machezi şi că vecinii o să o creadă curvă, dar s-a obişnuit cu timpul să se mândrească şi să se consoleze cu gândul că aşa e tineretul. Taică-su nu e cine ştie ce. Mai bea, dar de obicei cu măsură. Doar la nunţi mai sare calul şi nevastă-sa îl ceartă că a făcut-o de râs. Blonda nu are cine ştie ce relaţie cu tatăl, pentru că el doar aduce bani în casă, punct. Când era mică îşi făcea singură lecţiile, în bucătărie, în timp ce maică-sa gătea. Avea caiete foarte curate şi îngrijite, şi se oftica dacă o călcai pe picior, pentru că era de atunci pedantă.
Are temerile ei legate de băieţi. Ar trebui să o placă. Şi e mândră când o fluieră tipii. La început se şi uita, curioasă să vadă care e autorul complimentului. Între timp s-a prins că ar trebui să aibă mai multe fiţe, că aşa îi stă bine unei fete, dar tot se bucură de compliment. Îi povesteşte prietenului ei de fiecare dată când e admirată, cu un aer pe care ea îl consideră misterios şi sexy, toate detaliile. Îi place să îl vadă gelos. Nu îi place să dea papucii unui tip. Nu pentru că l-ar răni, aşa cum le povesteşte prietenelor. Pentru că nu vrea să rămână singură. Nu îi place să nu aibă prieten în timp ce alte tipe au. Aşa că aşteaptă venirea altui tip care să îi facă curte cât e cu celălalt. şi să plece spre altă relaţie, dar în nici un caz să stea singură. Aşa e ea, ataşabilă. Se poartă frumos cu toată lumea şi se împacă repede, nu pentru că i-ar plăcea oamenii, ci mai degrabă pentru că vrea să fie plăcută. Nu îi place să iasă nemachiată din casă, pentru că e mai puţin fluierată şi cineva trebuie să îi dea simţul propriei valori. A fost foarte rănită când băieţii din gaşcă au făcut mişto de ea. Aproape că a intrat în depresie când s-au legat de bretonul ei dat cu gel. Se gândise ea că poate nu îi stă bine, şi s-a complexat pentru următoarea săptămână.
A terminat de un an liceul, şi la anul o să dea la facultate la hyperion, pentru că e mai ieftină taxa şi oricum important în ziua de azi e să ai o diplomă. în liceu a stat în ultima bancă, cu prietena ei pe vecie, de care s-a despărţit repede şi profund dezamăgită din cauza unui tip.
Ei, poate nu am nimerit-o, poate se potrivesc vag două sau trei lucruri, deşi eu cred că se potrivesc toate foarte bine cu machiajul ei. Jur că nu fac miştode ea şi nu sunt ironică. Tipa nu e neapărat un personaj de film. Dar e un bun exerciţiu de biografie. Şi tocmai am spus un paragraf întreg despre ea fără ca măcar să fi schimbat o replică. În film faci biografii mai complexe pentru oameni pe care îi vezi aproape o oră şi jumătate. Ai de tras concluzii din mai mult decât un păr îngrijit şi un machiaj frumos, poate puţin exagerat.
5 comentarii:
Nu mi se pare deloc exagerat. Asa fac eu, in special cu cuplurile - scenariu "complex": in ce circumstante s-au intalnit, cine domina pe cine in relatie, cat de sexuali sunt, cand si ce o sa-i desparta, ce urmaresc s.a.m.d. E de-ajuns sa merg 10 minute cu metroul/masina si sa vad de-astia... Ma amuza.
Cand sunt in club/terasa undeva, uneori ma si duc spre ei, sa vad daca am avut sau nu dreptate in unele privinte.
Mi-a placut. Insa am un obicei prost de care nu pot sa scap: comentez.
Evident ca o sa o fac si acum.
Daca o femeie se aranjeaza, asta inseamna ca vrea neaparat sa se faca placuta de toata lumea din jurul ei? Nu se aranjeaza si pentru ea insasi? Si chiar fiecare element din viata ei trebuie sa aiba legatura cu a se face placuta sau nu?
E o biografie facuta pe cauza si efect (parerea mea), o biografie care roieste in jurul unui singur verb. Oamenii sunt mai complicati decat atat (iar, parerea mea).
Ai sters-o complet pe blondina asta.
Mai am si eu obiceiul asta de a incerca sa vad cine e necunoscutul din fata mea si prin ce trece sau a trecut. Insa nu ma las pana nu ii piperez viata, pana nu il supar sau pana il fericesc sa dea cu palaria de asfalt. Si fac asta ghidandu-ma dupa un lucru: daca e sa iasa din banal trebuie sa ma socheze pe mine mai intai.
Stiu. Te-am suparat. Imi rezerv un drept care nu imi apartine. Si sa nu mai punem la socoteala faptul ca sunt un purice pe langa un armasar in ceea ce priveste teoria scenariului.
Mai vreau totusi postari d'astea.
:) Nu m-ai suparat si nu sunt un armasar si nu e un obicei prost.
Cred ca fiecare face biografii cand se plictiseste in tren sau autobuz. Iar felul in care le face depinde de stilul in care ii place sa scrie. Daca eram genul care scrie fantasy m-as fi uitat la tipa si as fi zis ca ar putea fi un elf de apa din tinutul Syndaria, de 73 de ani, specialist in aruncat bumerangul.
Ei, eu scriu mai spre genul asta, realist, drame intimiste (nu mai stiu ce prof a zis ca scriu drame intimiste despre alienare, si asta le zic si eu celor care ma intreaba pe ce stil scriu, ca sa scap mai usor cu explicatiile).
So, felul in care vezi lucrurile astea e un indiciu despre ce gen ar fi mai usor sa adopti. nu cred ca exista biografii din astea imaginare gresite.
In plus nu stiu daca tu separi partea de biografie (date personale, istoria familiei) de partea de actiune a scenariului. Eu le separ si nu urmaresc decat sa imi fac o baza de date de personaje
Cat despre de ce se aranjeaza o femeie, e mai putin important. Exista femei care se aranjeaza pentru ca sunt pur si simplu ingrijite, altele pentru ca sunt complexate, altele pentru ca sunt indragostite, altele pentru ca vor sa se faca placute, si asa mai departe. Eu am luat o singura situatie. Si da, se bazeaza pe un singur verb. Alta biografie se bazeaza pe un alt verb, gen de ce e un om incruntat, alta se bazeaza pe de ce isi cearta mama copilul de 6 ani pe strada. Sunt chestii cat mai simple si bucati de puzzle cat mai mici, focalizate pe o singura chestie. Iar daca voi avea nevoie sa le combin pentru un personaj mai complex, voi avea de unde sa imi iau date.
cred ca e putin cam incompleta biografia ta...mai e ceva de adaugat si ceva d emodificat
Trimiteți un comentariu