PORTOCALA MECANICA - AGRESIV SAU NU NEAPARAT

Cadre picturale. Dialoguri cu atat de mult farmec incat nici o traducere foarte buna nu e destul de buna. Personaje interesante si decoruri intrigante. Multe momente bune si o morala, un punct de vedere, o lume speciala, o coloana sonora Kubrik (devenita marca regizorului).
Este un film socant, dar nu in termenii de astazi. In sensul ca daca stai bine sa te gandesti nu este atat de mult sange, dar mai multa violenta. Si totusi, felul in care este agresiv e cu totul altul, la alt nivel. Cea mai relevanta scena din punctul asta de vedere mi se pare cea in care e omorata tipa de la salonul yoga. Alex ridica statuia in forma de falus si o izbeste pe femeie in fata. Taietura cu aproape o secunda ca tipa sa fie lovita si flashuri cu picturi pop-art.
Nu, nu se intampla ceea ce normal s-ar intampla, sa te atasezi de personajul principal, sa iti fie drag, sa suferi alaturi de el, nici macar in cele mai triste momente prin care trece. Nici cand e abandonat de parinti, nici cand linge talpa cuiva, nici cand e batut de fostii prieteni, nici cand se arunca de la etaj. De altfel eu am fost dezamagita cand a fost salvat si mai mult, prins in cel mai favorabil pentru el razboi politic. Dar felul in care se adresa publicului, candoarea, inocenta si fraternitatea cu care spunea "iubitul vostru povestitor" era o surpriza, iti aducea mereu aminte ca ar trebui sa il iubesti, sa il intelegi, pentru ca el e mai mult decat un personaj principal. Este o idee, o demonstratie. Filmul a fost interzis pentru violenta si sexualitate. Si da, la sfarsitul filmului ramai cu gustul violentei si agresivitatii, dar contabilizand, scenele nu sunt in sine mai dure decat in alte filme. Iar daca scenele sunt mai putine si mai putin duse pana la capat (in sensul ca nu arata atat de mult sange, atat de mult sex de fapt) atunci cum de sunt mai de impact? Pentru ca personajul are o alta substanta. Lipsa motivatiei, placerea in a ucide, tortura si viola, expresiile criptice si mai ales inteligenta periculoasa. Nu pot decat sa imi inchipui ca rolurile actorilor (ale fiecaruia in parte) au fost foarte epuizante.