Subiectele vin de undeva. Dintr-o zona a creierului exploatata pana la nervi, dintr-o inclinatie nativa spre un anumit aspect al vietii - mistica, sentimentalismul, SF-ul, ironia. Sigur stii ce subiecte te intereseaza numai daca iti contabilizezi tipul de reviste pe care il cumperi, paginile pe care le citesti prima data intr-un ziar, cartea preferata sau prietenii care nu te plictisesc.
Asa ca ai un camp mai larg sau mai restrans de povesti pe care le-ai auzit si care intra in zona ta de interes. Si iti pui intrebari. Daca Paul McCartney ar fi fost de fapt un afacerist ambitios, intrat in bussiness cu verisorul lui, John Lennon? Daca Romeo si Julieta ar fi fost extraterestrii de pe doua planete aflate in razboi? Daca problema petrolului ar fi aparut peste 1000 de ani sub forma unor droguri numite mirodenii? Sau daca oamenii ar avea 3 sexe diferite? Stii cel mai bine ce iti place din zona asta. Si probabil te vei opri la un subiect si vei incepe sa iti pui intrebari. Ce fel de oameni cunosti care se pliaza pe personalitatea personajelor respective? De ce nu a avut aproape nici o reactie Paul cand a aflat ca John a fost impuscat? Toata lumea il critica, dar in mintea lui reactia a avut un sens, a insemnat ceva. Ce? Daca ai fi fost in locul lui ce ai fi spus? Hai sa il facem 10 minute pe John personajul negativ, care si-a tradat prietenul pentru o femeie. Hai sa ii facem pe Romeo si Julieta niste inconstienti teribilisti care vor sa isi omoare parintii pentru mostenire. Sau pe Bush un tip destept framantat de griji si care traieste in suburbiile Londrei. Orice e posibil, dar esentialul e sa vrei sa iti cunosti personajele, sa le intelegi problemele si sa vorbesti cu oamenii din lumea reala. Sa nu intrerupi vreo conversatie pe motiv ca cineva nu e pe gustul tau, sa te uiti la oameni cu alti ochi, sa te intrebi cum au fost in copilarie si de ce au papucii plini de noroi si fara sireturi. Sa ii lasi sa te minta si sa vezi cat de departe duc minciunile. Sa nu ii complexezi si sa ii asculti. Ai fi surprins cati oameni sunt dispusi sa isi spuna povestea pe internet, pe banca in statie sau la coada la paine.
Asa ca ai un camp mai larg sau mai restrans de povesti pe care le-ai auzit si care intra in zona ta de interes. Si iti pui intrebari. Daca Paul McCartney ar fi fost de fapt un afacerist ambitios, intrat in bussiness cu verisorul lui, John Lennon? Daca Romeo si Julieta ar fi fost extraterestrii de pe doua planete aflate in razboi? Daca problema petrolului ar fi aparut peste 1000 de ani sub forma unor droguri numite mirodenii? Sau daca oamenii ar avea 3 sexe diferite? Stii cel mai bine ce iti place din zona asta. Si probabil te vei opri la un subiect si vei incepe sa iti pui intrebari. Ce fel de oameni cunosti care se pliaza pe personalitatea personajelor respective? De ce nu a avut aproape nici o reactie Paul cand a aflat ca John a fost impuscat? Toata lumea il critica, dar in mintea lui reactia a avut un sens, a insemnat ceva. Ce? Daca ai fi fost in locul lui ce ai fi spus? Hai sa il facem 10 minute pe John personajul negativ, care si-a tradat prietenul pentru o femeie. Hai sa ii facem pe Romeo si Julieta niste inconstienti teribilisti care vor sa isi omoare parintii pentru mostenire. Sau pe Bush un tip destept framantat de griji si care traieste in suburbiile Londrei. Orice e posibil, dar esentialul e sa vrei sa iti cunosti personajele, sa le intelegi problemele si sa vorbesti cu oamenii din lumea reala. Sa nu intrerupi vreo conversatie pe motiv ca cineva nu e pe gustul tau, sa te uiti la oameni cu alti ochi, sa te intrebi cum au fost in copilarie si de ce au papucii plini de noroi si fara sireturi. Sa ii lasi sa te minta si sa vezi cat de departe duc minciunile. Sa nu ii complexezi si sa ii asculti. Ai fi surprins cati oameni sunt dispusi sa isi spuna povestea pe internet, pe banca in statie sau la coada la paine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu