IF YOU DON'T HAVE NOTHING BAD TO SAY THAN DON'T SAY NOTHING

Critic inseamna ceva.

Si o sa incep cu o povestioara de la cursurile pregatitoare UNATC. Viorica Bucur ne daduse de facut o critica de film la "The Big Fish". Era primul curs si toata lumea incerca sa impresioneze cu observatii pertinente sau cu fraze caustice. Una dintre gagici in schimb a zis cu inocenta ca...filmul era foarte bun si ea nu avea ce sa critice. Cineva si-a dat ochii peste cap, altcineva a ras sarcastic (eu ma abtin de la ras pentru ca nah, nu imi place sa inhib oamenii, asa ca doar am derulat un filmulet in minte si am zambit). Doamna Bucur s-a uitat perplexa la ea si a trecut peste situatie.
Si totusi acum incepe sa aiba mai mult sens ce a spus RZ. If you don't have nothing bad to say than don't say nothing. Cam asta pare a fi principiul criticii de arta. Iar asta ma duce cu gandul la cum unii isi fac un nume din aciditate, din terfelire si cum s-a lansat moda rautatilor gratuite si personale, doar pentru ca e la moda sa fii rau, iar publicul "musca".
Cineva a scris despre un om care mie mi-e drag ca "nu exista". Sau poate "exista, dar e ca si cum nu ar exista". Regizor consacrat si cu premii la activ. Ok. De acord. Nu ti-au placut filmele lui si ai tot dreptul sa spui ca nu ti-au placut. Dar cred ca trebuie sa vedem de unde se pleaca cu critica, daca e critica profesionista. Criticii de film sunt un fel de proptele pentru film. Vad filmul. Nu le-a placut. Studiaza de ce nu le-a placut. Spun ce e de rezolvat sau ce nu e de rezolvat. Orienteaza vantul in panze in asa fel incat sa ajungem la mal. Pentru ca daca nu sunt doar un parazit al filmului, care traieste de pe urma unor controverse de speta OTV. Pot foarte bine sa fie acizi fara sa fie rautaciosi. Daca nu, n-au decat sa ia un levier in mana si cum nu le place un regizor/scenarist/actor etc sa il altoiasca. Hai sa facem critica constructiva sau daca nu sa ne reducem la ceea ce suntem, la oameni cu levierul in mana.