DEAR DIARY

Dear Diary,
Ieri am predat cursul de psiho-pedagogie. A fost frumos. Studentii au fost atenti si mi-au pus multe intrebari. Cred ca au inteles ce vroiam sa le spun.
Dupa ce am calculat posibilitatile ca foarte putini dintre cei care au luat parte la curs sa fie de la scenaristica (si am calculat bine, pentru ca asa cum ma asteptam am avut mai multi de la actorie) m-am gandit sa le spun cateva vorbe (care s-au intins peste programul la care ma asteptam, pentru ca am avut parte de oameni draguti care puneau intrebari si ascultau raspunsuri) despre dialog.
Unele lucruri le-am mai scris pe blog, dar o sa le reiau, just to make sure.
Dialogul este poate moneda forte in scenariu. Este ocazia de a intra in contact direct cu publicul. Indicatiile despre lumina, despre decoruri, sunt poate mai "subiective" (in lipsa de alt cuvant) decat dialogul. In sensul ca unii spectatori s-ar putea sa le perceapa, altii nu. Unii ar putea sa le dea interpretarea pe care ai dat-o tu, altii sa le dea alta interpretare. Regizorul ar putea sa tina cont de ele, sau nu. Dar dialogul apare, in cel mai bun caz si daca e bine scris, exact asa cum l-ai scris. Deci e comunicarea cea mai nemijlocita dintre tine ca scenarist si cel care se uita la film. In primul rand trebuie sa fii constient de asta, iar apoi sa profiti de asta.
In primul rand o sa definesc termenii. Dialog nu inseamna doar replica. Inseamna si gesturi, limbaj non-verbal etc.

1 LUNGIMEA REPLICII
Un scenarist incepator ar putea folosi pentru inceput genul proxim. Dialoguri ca in teatru sau literatura. Dar diferentele sunt mari de la teatru de exemplu, la film. Una dintre asteptari de la film este naturaletea, doza de mai mult realism, dinamismul mai mult decat la teatru. Si atunci replicile prea lungi, tiradele, monologurile, nu isi au locul. Vizual, dau prost. Un talking head de 10 secunde plictiseste. Ca sa nu mai spun ca cei mai multi actori nu pot sustine un prim-plan de peste 6 secunde.
Si dialogul trebuie vizualizat. De multe ori cand ajungi la dialog ti se poate rupe filmul si poate incepe teatrul radiofonic (psihologic vorbind). Auzi replica si nu te mai gandesti la ce se intampla in planul doi. Iar acesta este momentul in care s-ar putea sa scrii replici prea lungi. In format Final Draft (programul) replicile de 4-5 randuri sunt ok. De mai mult de 4-5 randuri ar trebui sa iti ridice intrebari. Regizorul va taia replica si va intercala, dupa bunul plac, alte cadre. De ce sa nu le intercalezi tu, din initiativa ta, si sa fii sigur ca filmul de pe ecran se apropie cat mai mult de filmul din mintea ta.
In plus, e putin probabil ca o replica de 10 randuri chiar sa isi gaseasca justificarea. Cel mai probabil replica ta de 5-6 randuri se poate reduce la 2-3, dand tot aceeasi informatie. Iar daca o replica poate fi redusa la un gest, cu atat mai bine, cu atat mai de efect. Trebuie avut in vedere ca filmul este o arta in primul rand vizuala. Asa ca tot ce poate fi exprimat vizual, trebuie exprimat vizual.

2. RELEVANTA PENTRU ACTIUNE
Unele replici sunt atat de bune incat chiar simti ca trebuie sa fie acolo, in scenariu. Si probabil vei incepe sa te amagesti ca sunt forma de caracterizare a personajului. Dar daca iti pastrezi luciditatea o sa iti dai seama ca e posibil sa nu fie relevante pentru actiune. Asa ca cel mai intelept e sa renunti la ele. Daca nu te alegi cu vorbarie in plus, cu dezamagiri in sala, cu atitudinea "si ce ma interesa pe mine" - perfect legitima.
Quentin Tarantino putea sa faca chestia asta. Rezervoir Dogs - dialogul despre bacsisul chelneritelor. Dar chiar nici el nu abuza.

3. CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRIN DIALOG
Dialogul este al personajului, nu al scenaristului. In primul rand tendinta poate fi ca toate personajele sa vorbeasca la fel, si anume la fel ca scenaristul. Poti sa le dai cate un mic tic verbal (fara sa exagerezi) sau un ton pe care il folosesc, un fel de a fraza.
Cand un personaj se afla intr-o situatie de criza, ca si in viata de altfel, atunci il poti caracteriza cel mai bine. Injura ca la usa cortului desi e un tip din inalta societate? Poate de-aia pentru ca de fapt nu a crescut in inalta societate, ci intr-o familie mai dubioasa. Se lamenteaza? Poate e obisnuit sa i se rezolve problemele.
Atentie la mediul social din care face parte. Nu va feriti de limbaj licentios daca este cazul. Sa nu fim idealisti. Daca ai avut curajul sa iti alegi ca personaj o prostituata, asuma-ti alegerea. Nu va fi o prostituata care sa vorbeasca academic. Nu exagera cu injuraturile cand nu este cazul, dar fa-o sa vorbeasca asa cum vorbesc oamenii din mediul respectiv. Cel mai probabil vei avea nevoie de documentare in plus pentru asta.
Dar la fel de important e sa ai in vedere ca personajul nu este ceea ce spune, este ceea ce face (Syd Field). Personajul poate sa minta sau nu, actiunile o vor dovedi. Daca Chaplin vine si spune "Eu merg ca o rata, intru mereu in bucluc, sunt simpatic si de partea binelui" poti sa il crezi sau nu. Daca il vezi facand toate lucrurile astea, situatia e alta.

4. TENSIUNEA
Povestea lui Blly Wilder despre bomba de sub masa. Daca doua personaje vorbesc despre cel mai banal lucru din lume dar tu stii ca sub masa e o bomba pe cale sa explodeze, dialogul va fi brusc interesant.

Pe scurt, dialogul are multe roluri cu care trebuie sa jonglezi. Un dialog atent lucrat poate salva multe filme.