Artişti sictiriţi. Obosiţi după o noapte de scris, fix înainte de dead-line. Ne dădeam mari în faţa lui Cristi Puiu că suntem obosiţi pentru că am scris toată noaptea. "Păi de ce nu scrieţi ziua?". Întrebare voit naivă, probabil fără ironie, sau oricum nu răutăcioasă.
Sincer, nu scriem ziua pentru că ne-a fost lene să scriem ziua şi am rămas în pană cu timpul. Cam atât de simplu. Şi aşa suntem scenarişti de schimbul 3. Nu pentru că am fi harnici.
Pe de altă parte noaptea nu prea ai ce să faci, nu sunt atâtea tentaţii, care clar au fost inventate ca pedeapsă pentru scris. Mai e şi liniştea aia universală. Lumea cam doarme dacă nu e ziua cuiva de băute, nu poţi să pui muzică pentru că prietenul tău a adormit şi ai împrumutat cuiva acum 5 luni căştile. Aşa că poţi să scrii lejer. În cel mai rău caz de plictiseală. Închizi pisicile în altă cameră şi te asiguri că nu o să zgârie la uşă. Eu fac curat în cameră înainte să scriu, îmi fac un ceai de trandafiri egipteni şi îmi iau biscuiţi la îndemână. Şi ţigări. Lucky Strike roşu. Două pachete. De ceai mă pot lipsi. Şi de biscuiţi. Bine, camera dacă nu e curată măcar să nu îmi cadă ceva în cap fix când imi vine o idee. Dar ideal e să am un mic landscape în care să pot să scriu. Şi să miroasă bine. A ulei volatil de scorţişoară (nu din ăla din bamboo, care îţi lasă gust de săpun dacă stai prea mult în cameră. Din ăla de la farmacia naturistă).
Dacă începe cursorul să clipească mai mult de 5 minute în continuu deschid un spider solitaire. Bineînţeles că pierd perpetuu. Îl trezesc pe Mihai să mai citească ce am scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu