Scenaristii de film sunt speculanti prin natura meseriei. Se joaca putin cu sentimentele si cu sentimentalismul publicului, le vaneaza. Bine, nu voi fi aroganta si voi spune ca este o adevarata munca de echipa in a specula lucrurile astea, cu un platou intreg de secretare, regizori si operatori.
Ideea este ca trebuie sa trezesti publicului niste stari, si cele mai exploatate sunt frica (intr-o extrema - groaza) si mila (dusa la extrem - Titanic). Iar daca le-ai folosit pe amandoua in acelasi timp - Jackpot.
Cel mai ofertant subiect din punctul asta de vedere este razboiul. Si cel mai exploatat este al doilea razboi mondial. In primul rand pentru ca ai doua tabere. Una care iti inspira mila, si cealalta care iti inspira groaza. Si fiecare tabara te trimite cu gandul la cealalta. Ii vezi pe evreii chinuiti si iti este cu atat mai mila de ei cu cat stii ca sunt lucruri care chiar s-au intamplat, si te duci cu gandul la Hitler, criminalul prin genocid, si te apuca groaza, ti se face pielea gainii.
Sunt curioasa totusi de ce sunt de 4 ori mai multe filme despre al doilea razboi mondial decat despre primul. Cineva mi-a dat o explicatie deloc satisfacatoare: evreii. Ei conduc Hollywood-ul si vor sa se victimizeze. In fine. Astept una mai buna.
Un merit excelent al subiectului este ca poate fi si foarte dur si violent. Bine, meritul este mai mare al scenaristului si/sau al regizorului, daca nu exploateaza violenta la un subiect previzibil violent. Ma gandeam la La vita e bella. Mi se pare cel mai bun film despre razboi de pana acum, tocmai pentru ca nu face eterna ecuatie sange = dur, si intotdeauna am apreciat variantele alternative. Acea a doua sau a treia varianta care iti vine in minte, si nu balacirea in prima idee. Da, lagarele au fost dure. Si pentru un personaj fara profunzime drama poate fi ca il doare soldul sau ca si-a pierdut un picior. Dar pentru pianistul Spielmann (Pianistul - Roman Polanski), o drama imensa este ca nu poate canta la pian. Sau pentru Guido din La vita e bella, problema cea mai mare nu este caratul nicovalelor, este ca el vrea sa castige un tanc pentru fiul lui la concursul din tabara. Si il si castiga. Da. Problema personajelor nu trebuie sa fie nici Hitler, nici osul rupt, si totusi sa starneasca mila (mai elegant).
Ideea este ca trebuie sa trezesti publicului niste stari, si cele mai exploatate sunt frica (intr-o extrema - groaza) si mila (dusa la extrem - Titanic). Iar daca le-ai folosit pe amandoua in acelasi timp - Jackpot.
Cel mai ofertant subiect din punctul asta de vedere este razboiul. Si cel mai exploatat este al doilea razboi mondial. In primul rand pentru ca ai doua tabere. Una care iti inspira mila, si cealalta care iti inspira groaza. Si fiecare tabara te trimite cu gandul la cealalta. Ii vezi pe evreii chinuiti si iti este cu atat mai mila de ei cu cat stii ca sunt lucruri care chiar s-au intamplat, si te duci cu gandul la Hitler, criminalul prin genocid, si te apuca groaza, ti se face pielea gainii.
Sunt curioasa totusi de ce sunt de 4 ori mai multe filme despre al doilea razboi mondial decat despre primul. Cineva mi-a dat o explicatie deloc satisfacatoare: evreii. Ei conduc Hollywood-ul si vor sa se victimizeze. In fine. Astept una mai buna.
Un merit excelent al subiectului este ca poate fi si foarte dur si violent. Bine, meritul este mai mare al scenaristului si/sau al regizorului, daca nu exploateaza violenta la un subiect previzibil violent. Ma gandeam la La vita e bella. Mi se pare cel mai bun film despre razboi de pana acum, tocmai pentru ca nu face eterna ecuatie sange = dur, si intotdeauna am apreciat variantele alternative. Acea a doua sau a treia varianta care iti vine in minte, si nu balacirea in prima idee. Da, lagarele au fost dure. Si pentru un personaj fara profunzime drama poate fi ca il doare soldul sau ca si-a pierdut un picior. Dar pentru pianistul Spielmann (Pianistul - Roman Polanski), o drama imensa este ca nu poate canta la pian. Sau pentru Guido din La vita e bella, problema cea mai mare nu este caratul nicovalelor, este ca el vrea sa castige un tanc pentru fiul lui la concursul din tabara. Si il si castiga. Da. Problema personajelor nu trebuie sa fie nici Hitler, nici osul rupt, si totusi sa starneasca mila (mai elegant).
Un comentariu:
al doilea razboi mondial a fost mult mai reusit. mult mai estetic. unul dintre cele mai frumoase razboaie ale omenirii. in primul au stat in transee ca fraierii si si-au aruncat pietre peste gard.
Trimiteți un comentariu