16. SPITAL. INTERIOR. NOAPTE

Liviu se trezeste in patul de campanie, cu o mână încolăcită în jurul lui. Îşi dă seama că lângă el în pat se află bătrâna. Se eliberează din îmbrăţişarea forţată. Se plimbă printre paturi. Toţi pacienţii dorm, majoritatea senini. Iese pe coridor, intră în camera de toaletă. Deschide lumina. Caţiva gândaci speriaţi fug în toate direcţiile. Liviu urinează. Iese din baie şi se îndreapta spre paturi. Se întâlneşte cu asistenta mică. Aceasta îşi face soldaţeşte rondul, cu un clopot metalic in mână. Când îl vede, asistenta începe să sune din clopot disperată, dând astfel alarma. Liviu e descumpănit, nu pricepe ce se intamplă. Asistenta continuă să sune din clopot până când se convinge că nimeni nu reacţionează la alarma sa zgomotoasă. Câţiva pacienţi ies din salon şi încep să facă exerciţii ritmice de inviorare.

ASISTENTA

(cu autoritate. Vorbeşte cu o dicţie studiată, spune toate literele cuvintelor, inchipuindu-şi că asta îi dă o prestanţă şi, de ce nu, un aer inteligent):

Ce cauţi tovarăşe arhitect pe hol? Unde vrei să pleci? Te crezi în junglă?

Liviu este nedumerit. Nu ştie ce sa răspundă, reacţia l-a luat mult prea pe nepregătite.

LIVIU:

Am fost la veceu...

ASISTENTA:

Ce-ai cautat la veceu la ora asta?

LIVIU:

Am fost sa ma piş.

Asistenta rămâne la rândul ei blocată.

ASISTENTA:

Treci in pat si sa nu te mai prind că ieşi după program că data viitoare o paţeşti. Şi mai şi vorbeşti murdar de faţă cu mine. Măgarule!

LIVIU:

Scuzele mele, doamna!

ASISTENTA

(ofuscata):

tovaraşa !

Liviu este aproape amuzat de situaţie. Îi face cu ochiul şi pleacă. Intra in salonul de dormit, trecând pe lângă pacienţii care îşi continuă exerciţiile de înviorare. În timp ce merge printre paturi o aude pe asistentă strigând ceva la ceilalţi pacienţi treziţi de zgomotul clopotului. Ajunge la patul lui. O vede pe femeia în vârstă dormind. Pe pernă vede un păduche care sare într-o direcţie nedefinită. Pleacă scârbit.

Se aşeaza lângă patul Tudorei, pe jos.

ETAPELE SCRIERII UNUI SCENARIU (minim)

Ideea, tema, subiectul

Totul incepe cu o sclipire de imaginatie. Ce-ar fi daca vecinul de la 4 ar fi un extraterestru cu 4 maini care incearca sa ma ajute sa spal vasele mai repede? Asta este ideea.

Tema filmului este de obicei rezumata intr-o propozitie cu talc. Ciudatii sunt respinsi chiar si atunci cand vor sa ajute.

"Tema scenariului ni se înfăţişează ca o relaţie între un semnificant specializat (proiect compoziţional) şi o semnificaţie şi ea particulară, rezultată din acel proiect, dar şi dintr-o anumită potenţialitate generativă proprie."(Dumitru Carabat, Spre o poetica a scenariului cinematografic. pag. 23)

Subiectul

Un extraterestru incearca sa ajute pe cineva la spalatul vaselor.

Synopsis

Rezumarea intr-o pagina a scenariului. Syn-opsis - dintr-o singura privire. Synopsisul reusit e ca un strip-tease. Arata, dar nu tot, si mai ales treptat.

Synopsis dezvoltat

Un synopsis in 4-5 pagini. Atentie la ponderea momentelor in synopsis. Greseala este ca unele momente de obicei scurte dar care sunt mai clare in minte sa ocupe mai mult de jumatate din synopsis.

Treatment

Synopsis dezvoltat in cam 40 de pagini. Este cea mai apropiata forma de literatura. Aici intra si franturi de dialog, si momente care nu vor aparea in scenariu, descrieri de personaje si actiune.

Deplierea (scaleta, out-line)

Rezumarea intr-o propozitie a fiecarei secvente in parte, in ordine. Momentul cel mai bun pentru a stabili perfect si locul plot-point-urilor.

Tot Dumitru Carabat vorbea despre relatiile dialogice intre secvente. Pentru ca actiunea sa avanseze, o solutie este ca secventele sa fie legate intre ele prin "dar" si "si".

Extraterestrul vrea sa il ajute pe vecinul lui sa spele vasele dar vecinului ii este frica de el si extraterestrul se hotaraste sa il ajute pe ascuns etc.

Primul draft din scenariu

Daca un moment stagneaza treci peste. Deplierea ajuta sa treci peste astfel de momente.

Al doilea draft din scenariu

Revenirea la momente care stagneaza, rafinarea, scrierea dialogurilor. Cand ai probleme la scrierea dialogurilor asta se intampla probabil pentru ca nu ai o fisa buna a personajelor, pe care o poti face atunci cand simti nevoia.

Numarul ideeal de drafturi este de 3.

:))

Panica. Vor sa il interzica pe Sergiu Nicolaescu. Nu din surse sigure. Un articol pe un blog. Lume trista. Comentarii care fac abstractie de gramatica. Nostalgii.

Pot sa inteleg nostalgia. Sunt o fire nostalgica mai mult decat orice altceva. Sunt filmele copilariei lor, ale parintilor lor, si oricum sunt in felul lor trist un document al epocii. Nu ar trebui interzise. Nici filmele proaste, nici manelele. Pentru simplul fapt ca nu vreau sa fie martirizate.

Filme ale lui Sergiu Nicolaescu, la propunerea CNA vor fi interzise pe motiv ca fac propaganda comunista. True. Fac propaganda comunista. Dar faptul ca s-a pus problema nu inseamna ca o sa se rezolve. Interzicerea e mai mult...o metafora. Mai pe larg: Sergiu Nicolaescu era "teacher's pet" inainte de 90. Iar dupa nu a avut decenta sa recunoasca. Mai mult, incearca sa explice ca era persecutat politic. Lipsa de tact si respect penturu cei care, intr-adevar, au fost persecutati. Si atunci vine cineva si propune ca filmele lui sa fie interzise pentru propaganda. Mai mult decat orice, se vrea un scandal care sa demonstreze ceva: omul ala A FACUT PROPAGANDA COMUNISTA. Mihai Viteazu vorbea ca Ceausescu. E nasol.

Nu va fi interzis, si nici nu este asta intentia. Va fi doar putin zgandarit. Pentru ca merita.

FIGURI...DE STIL

Figurile de stil. Le-am invatat in clasa a 4-a si elevii cei mai silitori le foloseau din abundenta cu toate ocaziile sau fara nici o ocazie speciala. Unii le mai folosesc si acum, dupa cel putin 10 ani, tot din abundenta, dar cu foarte mult elan. Dar ca sa folosesti o figura de stil trebuie in primul rand sa o pricepi. Candelabrul cerului. Metafora. Pentru ca stelele sunt ca niste beculete. Aha.

Filmele au parte de figurile lor de stil, unele ermetice, unele bine integrate in poveste, altele penibile. In tarile comuniste aveau un rol bine definit. Puteai face misto fara sa fii acuzat ca faci misto, iar publicul le cauta cu entuziasm sau frustrare.

Dupa cum spuneam, e excelent daca intelegi ce spui. Exista atunci o sansa ca si altii sa inteleaga ce spui si asta e bine. Trebuie sa te intrebi in permanenta de ce scrii un anumit lucru si sa iti raspunzi sincer. De ce personajele se intalnesc in gara si nu in statia de metrou? De ce personajul principal are 32 de ani si nu 23? De ce inchei secventa in fade out pe alb si nu in fade out pe negru? De ce folosesti neaparat o metafora si nu spui direct un lucru? Chestie de dozaj.

Simbolurile pot fi la nivel cromatic. Ok. Tipa poate avea o rochie din saten rosu pentru ca e Angelina Jolie si ii sta foarte bine in rosu. Sau poate avea o rochie din saten rosu cu o anumita croiala care sa o identifice cu Maria Magdalena.

Simbolurlie pot fi undeva intr-o imagine din planul doi. Pustiul se poate sprijini pe un clopot pentru ca e la indemana sau pentru ca desenul de pe clopot simbolizeaza lupta lui (desenul cu sf. Gheorghe de pe clopot / Andrei Rubliov).

Simbolurile pot fi ca niste degete bagate in ochi. Uite, vezi? SIMBOL! Din dulap poate sa cada un topor de macelarie si sa ii taie degetul pianistului (in folosul epicii povestii) sau sa cada un topor de macelarie si sa se infiga in carpator, "prefigurand destinul tragic al personajului" (Visul lui Liviu).

Oricum ar fi, cel mai elegant este ca un simbol sa aiba si o explicatie in epic. Sa nu fie izolat de poveste (visul lui Liviu, scena cu toporul, care nu ar lipsi daca ar lipsi).

Tot cand vine vorba de simboluri, unele care poate au fost faine la inceput au atatea clone incat devin penibile. Daca ploua in toate filmele cand exista momente tensionate in relatii ploua ori ca sa i se vada mai bine sanii actritei prin tricou ori ca sa ti se bage degetele in ochi ca este vorba de un moment tensionat. Daca fulgera, e deja film de groaza. Terminaaati.

Simbolurile pot fi cat de incriptate vrei. Pot fi facute doar pentru tine. Poti doar tu, ca regizor sau scenarist, sa stii ca buzunarul tipului e patrat pentru ca stii ca el are capul patrat. E in regula. Onanist, dar in regula. Mai bine decat sa explici poanta.

In rest, in filmele bune se intampla atat de multe lucruri in planul doi, incat le poti vedea de zeci de ori la varste diferite si sa iti placa diferit.

Bineinteles, nu stiu daca mai era nevoie sa spun, metaforele sunt strict vizuale, nu apar in scriitura scenariului.