JURNAL DE BORD - SCENARIUL BATE FILMUL

Sunt pe o navetă spaţială a scrisului de scenariu, şi încerc să urmăresc etapele de lucru în caz că vreodată vor folosi cuiva (poate chiar mie mai tarziu).
În noiembrie 2007 am primit tema la scenaristică, dată de Ovidiu Georgescu (un profesor cu o foarte bună didactică). Scenariu de lung metraj, până în etapa treatment, până în luna mai, care aproape că trece, ceea ce nu poate decât să ne panicheze.
Când am primit tema am început să scanez în minte lucrurile palpitante care mi s-au întâmplat, de care am auzit sau pe care mi-ar fi plăcut să le aud. Nu era lucru sub presiune aşa că mi-am menajat energiile cu gândul că am timp. Dead-line-uri peste dead-line-uri (cum spunea maică-mea, dead-line-urile mele sunt ca mâţele, au nouă vieţi). "Vă spun de pe acum. Minciuna preferată a scenaristului este Mă gândesc". Foarte adevărat. Când eram întrebată în ce stadiu sunt cu scenariul, invariabil acelaşi răspuns. Încă mă gândesc. Nu am păcălit pe nimeni, dar la un moment dat m-am văzut pusă faţă în faţă cu dead-line-ul de neînşelat sau cu restanţa, şi pentru că scenariştii sunt oameni leneşi, am lucrat sub presiune. Am venit cu un subiect aproape tangenţial cu ce avea să devină. Pornea de la ideea că oamenii care au o problemă a lor sunt o problemă mult mai mare pentru cei din jur. Am început pe ideea asta să creez personajele. Care poate fi problema? Un om bolnav. Asta ca să fie mai uşor de transmis ce vroiam să transmit. Ce fel de boală? Dacă e cancer e un stil, dacă e Alzheimer e alt stil, dacă e alcoolism iar schimbi registrul. Am ales ceva, am stabilit nişte jaloane şi am început să clădesc personajele şi să studiez boala. Prima senzaţie când mi-a venit ideea - euforie. După depresiile de gen "nu am nici o idee, nu o să fiu niciodată un scenarist", a fost binevenită o încurajare de genul ăsta.
Depresia mi-a explicat-o mai bine profesorul. Un chirurg nu e foarte uşor de convins să se opereze. Pentru că ştie foarte bine câte complicaţii pot interveni, că operaţia poate să nu reuşească şi aşa mai departe. Dar unul care nu ştie chirurgie se lasă operat fără prea multă conştienţă. Când ştii câte lucruri pot merge prost tinzi să nu te mai apuci de scenariu.
Ok. Mi-a venit ideea şi am început să o povestesc în stânga şi-n dreapta, la oricine dispus să o asculte, să văd dacă funcţionează. De fiecare dată povestea se schimba. Mi se puneau întrebări la care le găseam răspunsuri pe loc, şi numai bine că scenariul a prins altă formă.
După ceva vreme nu mi-a mai plăcut scenariul. L-am mai citit, am mai ascultat înregistrările cu idei şi devenea mai prost pe zi ce trece. Plus că mă lovisem şi de privirile chiorâşe ale ascultătorilor, iar ăsta nu e semn că sunt ei proşti. Nici nu am mers pe ideea Don.t hate me because I'm beautiful. Ok. Am luat o pauză timp în care m-am documentat mai serios. Am scris sinopsisul şi deja se vedea o mai bună structurare. După care am lăsat personajele să lucreze pentru mine. Vorba lui Caragiale :"Ce mai fac personajele tale? - Nu ştiu. Să văd." Am scris un expose să văd dacă se poate povesti şi mai pe larg scenariul. Deja eram în faza de lucru în care trebuia să am un punct culminant. Dacă el de fapt teatrează boala? Dar de ce? În fine. Mai aveam nevoie de motivaţii pentru fiecare chestie măruntă sau mare, la fiecare acţiune, replică şi aşa mai departe. Şi din motivaţii au început să răsară muguri de poveste, care au înflorit şi au dat naştere la alt scenariu. Treatmentul trebuia să fie de 40 de pagini. L-am făcut, după care am început să paginez în aşa fel încât să pară mai mare. Nu face toată lumea la fel?
După care mi-au mai venit idei şi am mai conturat până când personajele au început să fie credibile. Încununarea a fost când o colegă mi-a zis că ştie un caz care lalala. Deci povestea pare credibilă şi e posibil să se regăsească oamenii în ea. Treatmentul e gata, şi urmează să fac deplierea. Aici lucrurile sunt mai matematice. Împărţirea pe ritmeme (dacă citiţi ceva de Carabăţ o să vedeţi şi ce sunt ritmemele), plot pointurile...deja încep să dau o formă în funcţie de matematica scenariului, ceea ce nu e rău. Unele lucruri o să se piardă pe drum, pentru că încurcă, dar stau bine deocamdată. Feed-backul de la prof, mamă, colegi, prieteni e pozitiv.

DIN ÎNŢELEPCIUNILE SPECIALIŞTILOR ÎN SCENARISTICĂ

Lucrurile sunt mai simple decât par dacă ai o idee bună. De fapt, ca în orice domeniu nu pot decât să spun că ar fi bine să vă documentaţi solid cu teorie înainte de a scrie, apoi cu practică scriind până începe să nu vă mai placă scenaristica. O să dau câteva date în mare despre scenariu, dar chiar dacă le ştiţi sau le ştiaţi deja nu o să deveniţi scenarişti doar cu teoria din cele câteva rânduri de pe un blog.
+++ scenariul se scrie în curier new de 12, la un rând şi jumătate. E formula standard, aşa trebuie prezentat producătorului. Paginarea vă permite să vă evaluaţi şi cât durează filmul. O pagină de scenariu scrisă astfel înseamnă un minut de film. Citiţi scenarii (se găsesc pe www.script-o-rama.com destule) ca să vedeţi exact cum se paginează.
+++când scrii un scenariu gândeşte-te clar ce vrei să spui lumii prin el. Stabileşte-ţi o temă a scenariului.
+++urmează etapele scrierii. O să îţi fie mult mai simplu aşa. Tema scenariului, documentarea, sznopsisul (povestirea într-o singură pagină a scenariului, cu valoare de "strip-tease", nu îţi spune tot subiectul, doar îţi atrage atenţia), treatmentul (cea mai literară formă a scenariului, nuvelistică, aici intră tot ce vrei să spui, inclusiv fişele de personaj, detalii despre back-ground etc), apoi poţi lua liniştit o pauză în care să nu te mai gândeşti la scenariu, vreo lună îl laşi să se răcească, după care scrii deplierea (scaletă, step-outline - scrii fiecare secvenţă aşa cum apare în scenariu, într-o singură frază), iar apoi treci la scrierea secvenţelor detaliate. Dialogurile şi detaliile trebuiesc periate la final.
+++lucrează cu oamenii, învată să îi asculţi şi când povesteşti acelaşi lucru mai departe încearcă să îl înfloreşti, să îţi testezi minciunile.
+++urmăreşte ştirile şi decupează din ziare ce ţi se pare interesant. Fă-ţi un caiet cu dialoguri sau pur şi simplu expresii interesante pe care le-ai auzit într-o conversaţie.
+++ţine un jurnal personal, ar putea să te ajute la un moment dat.
+++niciodată să nu foloseşti alt timp în scenariu decât prezentul. Cinematografic, nu poţi să vezi că cineva A FOST la magazin. Pe ecran se vede că el merge la magazin. Tot din acelaşi registru, nu poţi spune că personajul SE GÂNDEŞTE sau VREA. Vizual nu poţi să rezolvi problema personajului care se gândeşte decât dacă îi legi o plăcuţă de gât pe care scrie că se gândeşte şi la ce. Orice ai scrie trebuie să te gândeşti că va avea o aplicare vizuală.
+++un scenariu bun poate fi povestit într-o singură frază.
+++un scenariu bun poate fi povestit o jumătate de oră fără să plictisească interlocutorul.
+++citeşte teoriile lui Syd Field despre structura scenariului (în mare este structura de basm, protagonist-antagonist, echilibrul iniţial care este stricat şi pe care Făt-Frumos vrea să îl repare, lupta, restabilirea echilibrului)
+++dacă nu ai inspiraţie sau ai un moment de blocaj, treci peste el scriind orice îţi trece prin minte. Oricum la un moment dat o să revii asupra ideii şi o să modifici majoritatea secvenţelor.
+++nu scrie replici mai lungi de 3-4 rânduri decât dacă trebuie neapărat. Nu e teatru şi monoloagele dau puţin cam prost. Lucrează mult la replici şi gândeşte-te că mesajul se poate face înţeles în mai puţin de jumătate din replică de cele mai multe ori.
+++fă-ţi o fişă a personajului foarte completă. Chiar dacă nu tot ce vei scrie îşi va avea locul în scenariu, sunt date pe care trebuie să le ştii pentru cazul în care personajul are de luat o decizie (să nu se contrazică).
+++nu există decât un singur protagonist, chiar dacă ţie ţi se pare că e un personaj colectiv sau ceva de genul. Protagonistul ia deciziile, acţionează, duce lupta cu antagonistul şi în cel mai bun caz are un side-kick, care nu este protagonistul.
+++stabileşte-ţi un plot principal. O singură linie de acţiune, o poveste simplă. Tot ce e pe lângă e plot secundar şi trebuie conturat în jurul plotului principal, dacă îi este util acestuia.
+++lucrează ordonat şi păstrează toate etapele muncii tale.
+++după ce ai terminat de scris un scenariu scrie în josul paginii data şi cuvântul Sfârşit. E mai mult ceva psihologic, te ajută să te desprinzi de idee, să treci la altceva.
+++dacă ai o idee proastă e foarte posibil să îţi rămână în minte şi să nu poţi trece la altceva. Pune-o pe hârtie altfel nu o să poţi să scapi de ea.
+++un scenariu se face ca un desen. Desenezi conturul din aproape în aproape.
+++nu scrie despre tine sau despre un subiect care e încă "cald". Aşteaptă să te detaşezi de evenimente.
+++atunci când scrii un SF gândeşte-te bine dacă povestea nu funcţionează la fel de bine şi în realism şi alege varianta mai bună. Nu te crampona de un gen anume.
+++există un număr limitat de poveşti (mai exact nouă - Romeo şi Julieta, Faust, Cocoşatul de la Notre Damme, povestea despre dezastrul natural, etc) şi e puţin probabil să vii cu una nouă. Nu te feri de clişee, cel puţin pentru început. Noutatea e felul în care tratezi povestea (Romeo şi Julieta un cuplu de homosexuali)
+++tensiunea se naşte din "bomba de sub masă". Billy Wilder spunea că dacă două personaje vorbesc despre ceva foarte banal, dar tu ca telespectator ştii că sub masa lor este o bombă, totul va deveni foarte interesant.
+++Chaplin avea multe gaguri foarte faine la care renunţa pentru că nu îşi aveau locul în film. Oricât de bun ar fi un moment, dacă nu te duce mai aproape de final sau nu spune ceva important în poveste nu are sens să îl foloseşti. Filmul Nu este o adunătură de momente faine.
+++nu îţi urâ personajele. înţelege de ce cineva face ceva rău. Chiar şi personajele negative au un motiv pentru care sunt negative, nu doar pentru că vrei tu.
+++dă un working title scenariului, oricât de prost ar fi.
+++verifică regulile învăţate şi identifică-le în cât mai multe filme.
+++citeşte dialogurile cu voce tare şi eventual roagă pe cineva să ţi le citească. Unele sună ridicol spuse, chiar dacă pe hârtie sunt ok.
+++nu folosi metafore ori expresii ambigue (s-ar putea să fii taxat chiar pentru o chestie banală gen "a arunca priviri". Şi chiar dacă nu eşti taxat pentru ele, ar trebui să îţi intre în reflex claritatea exprimării).
+++dacă ai un personaj care înjură, nu te feri să scrii cuvintele necenzurat (nu o să pui steluţe în loc de ce spune). Pe un profesionist nu îl va deranja.
Departe de mine gândul de a fi arogantă. If I just state the obvious, nu o fac decât pentru că sunt greşeli pe care le făceam la un moment dat. Este un ghid pentru începători şi un punct de pornire. Dacă vreţi să continuaţi o să vă dau o bibliografie. Pentru început ce îmi vine acum în minte:

Adventures In A Screenplay

What Lie Did I Tell?

My First Year In Television

Scriptwriting (Syd Field)

Blue print for scriptwriting

CDC-uri (caiete de documentare cinematografică)

orice alte carti despre experienta unor scenaristi, nu neaparat teorie scenaristica

DESPRE GRAFFITI SI ALTE PROBLEME ALE ROMANILOR

Desenele graffiti pot fi sau nu tangentiale cu arta. In vest sunt foarte populare pentru ca sa zicem ca impart cartierele intre artistii locali. Desenezi ceva foarte fain, te semnezi (tagezi) si peste cateva zile alta gasca vine si ori iti completeaza desenul, ori deseneaza peste el si se tageaza. Asa isi declara suprematia si eventual razboi.
Romania a fost mereu la marginea marilor imperii. Nici nu ne-au cucerit cat sa ne civilizeze, nici nu ne-au lasat sa ne vedem de treaba. Si asa ne-am ales cu o semi-culturalizare, ba de la romani, ba de la turci sau austro-ungari si lista a continuat. Azi, in virtutea inertiei, copiem ce e fain din strainatate, dar intr-un mod de intelegere autohton.
Cand vine vorba de graffiti, iata ce se intampla. Nu desenezi nimic, pentru ca cel mai probabil nu te pricepi. Asa ca te tagezi direct. Te semnezi pe un zid sau metrou fara sa fi contribuit cu nimic la nimic. Mai mult, unii se tageaza pe capacele de wc, pe scaunele din autobuz, sau pe alte obiecte care spun sau nu ceva despre personalitatea lor. Ce-i cu chestia asta?

INTELEPCIUNI DIN FILME

No matter where you go, there you are!
You're crazyer than bugs on a grill
Everybody's kid is special. You come to wonder where do all the ordinary people come from.
You better hurry up and get born kid
When it comes to livin', dying is the easy part.
Vulgarity is not a sin against God, but against polite society. Between you and me, I don't give a shit about polite society.
Did they look like psychos? Is that what they looked like? They were vampires. Psychos do not explode when sunlight hits them, I don't give a fuck how crazy they are!
You touch my brother with that stake, biker, and vampires won't have to suck your blood. They'll be able to lick it up off the floor.

But in the bible says..."go get your money, man". That's what it says in one of the scriptures

Love your enemy. This will drive him crazy

I don't hate the player and I enjoy the game