TIMPUL FILMIC, DAR HAI SA NU EXAGERAM

Hei Lucian. Cam asa sta treaba cu timpul filmic.
Trebuie sa ai in vedere ca o pagina de scenariu inseamna un minut de film. Asta inseamna ca un scenaiu de lung metraj are intre 90 si 120 de pagini.
Syd Field imparte timpii in felul urmator. Daca in primele 10 minute iti faci o parere despre film (daca iti place sau nu), asta inseamna ca primele 10 minute trebuie sa iti lamureasca niste chestii. Care e personajul principal, care e conflictul principal (lipsa pe care o are personajul), care e antagonistul.
Daca e kick-start e foarte bine. Mihai Ignat spunea ca ideea de kick start a fost lansata cu filmele din seria Indiana Jones (desi cel mai probabil lumea a cam uitat de unde a pornit). Practic filmul incepe cu un climax, iar primele 10 pagini din scenariu descrui tandemul lupta-victorie lupta-infrangere.
Ok. Daca e kick start, foarte bine. Daca nu, atunci sa fie lamuritor.
Actul 1 cuprinde primele 30 de minute, intr-un cuvant echilibrul initial in primele minute, aparitia care perturba echilibrul initial, creionarea conflictului.
In primul act, pagina 25-27 apare plot-point 1. Adica o decizie sau o dezvaluire care schimba cursul filmului. De exemplu in Alien tipul infestat eclozeaza un extraterestru la masa. Cam nasol, schimba cursul filmului. Se ajunge practic in punctul din care nu te mai poti intoarce.
Actul doi este reprezentat de lupta si tine pana la pagina 90. Confruntarea. Personajul principal are o nevoie, inca de la inceputul filmului aceeasi. In Alien vrea sa supravietuiasca. I se pun in cale tot felul de oprelisti. Plot point 2 apare la 85-90 de minute, si e din nou o schimbare radicala in poveste, o decizie care schimba tot filmul. Iar actul 3 (90-120) arata lupta finala si rezolvarea conflictului. Dupa lupta finala si rezolvarea conflictului, ai de obicei cateva minute (5-10) in care te detensionezi. Oricum, filmul nu se termina intr-o nota inalta, adica imediat ce protagonistul l-a omorat pe antagonist. Nah, mai sunt cateva minute in care revezi echilibrul initial, restabilirea, etc.
Cam asta e structura Hollywoodiana ideala. Take it or leave it. Poate fi foarte elastica, dar ceea ce nu trebuie pierdut din vedere (spre binele nervilor scenaristului, pentru ca daca nu firele se cam incurca dupa 20 de pagini) este ca exista doar un singur personaj principal (cel care ia atitudine, cel care suporta schimbarea, cel care duce conflictul), ca ar trebui sa ai un conflict, adica nevoia personajului care trebuie sa fie aceeasi de la inceput pana la sfarsit, si cele doua plot pointuri.