HOME SWEET HOME AWAY FROM HOME

Pentru a nu avea un blog onanist, făcut doar pentru propria mea plăcere, m-am gândit la lucrurile pe care le ştiu şi care ar putea folosi şi altora.
Probabil că sunt aspiranţi care se întreabă cum este viaţa în căminul UNATC, cum se fac cazările, care sunt condiţiile în camere.
Căminul este pe strada Moise Nicoară 38, pe lângă Piaţa Alba Iulia. Zona este bună, sigură (sunt foarte multe bănci în jurul căminului, aşa că patrulează destul de des poliţia, mai ales după ora 21) şi este destul de aproape de teatre şi cinematografe. Până la şcoală faci cam 20 de minute cu 104 şi 15 pe jos.
Jumătate din camere (de la etajul 5 la etajul 10) sunt renovate. Cealaltă jumătate vor fi renovate vara asta. Sunt puse termopane, dar iarna este destul de frig, mai ales la parter şi în camerele din extremităţi. O altă problemă a camerelor din extremităţi este că se formează igrasie pe pereţi. Din octombrie toate camerele or să aibă parchet şi instalaţii sanitare noi. Dulapuri există la discreţie în cămin, dar în principiu dacă pui mai mult de unul în fiecare cameră nu prea mai ai loc să te desfăşori. Avem baie şi bucătărie în cameră. La baie sunt puse uşi de termopan, dar cele mai multe bucătării nu au deloc uşă, aşa că e cam nasol dacă vrei să găteşti ceva, pentru că o să miroasă în toată camera. Mobilierul nu lipseşte. În fiecare an vin câteva dulapuri şi mese noi, şi mereu m-am întrebat ce se întâmplă cu cele vechi. Lumina se strică destul de des, becurile se ard destul de uşor pentru că nu e foarte bună instalaţia electrică, dar de obicei vine domnu' Ion şi le repară.
Regulile sunt făcute ca pentru artişti, adică nu ai oră de închidere a căminului sau alte reguli de genul ăsta. Camera este 280 pe lună, iar banii se împart între locatari.
Cazările se fac pe la sfârşitul lui septembrie. Anul 3-4 sau masteranzii au prioritate. În anul I e foarte posibil să stai cu încă 3 persoane în cameră, ceea ce e cam nasol, mai ales dacă nu aveţi sesiunea în aceeaşi perioadă sau dacă funcţionaţi după fuse orare diferite. Anul 2 cu încă 2 persoane, iar anii terminali pot sta cu o singură persoană, dacă nu se fac supracazări. Poţi să formezi camere mixte, adică să-ţi alegi dacă stai cu fete sau cu băieţii. Nu suntem sortaţi în funcţie de culoarea botoşeilor.
În general căminul e ok. Sunt probleme cu gândacii, dar dacă faci o dezinsecţie solidă înainte să te muţi în cameră (poţi să îi ceri Petruţei, administratora, nişte Regent), s-ar putea să fie ok.
Restul depinde de tine şi de ce colegi de cameră îţi iei. Eu cred în defectele profesionale. De fapt o să o iau în sens invers şi o să spun că trebuie să ai anumite defecte ca să îţi alegi o profesie. Aşa că:
studenţii la scenaristică şi teatrologie: majoritatea sunt mai obsedaţi de linişte decât alte secţii şi tind să fie şoareci de bibliotecă.
imagine şi montaj: de obicei au o grămadă de gadgets-uri şi aparaturi care ocupă jumătate din cameră (sigur au nevoie de toate), dar compensează pentru că sunt liniştiţi.
regie: sunt mai uşor de enervat, dar dacă sunt buni la ce fac o să-i vezi mai puţin acasă şi mai mult pe platou sau în cercetare.
actorie: cea mai isterică secţie, gălăgioşi, atâta îţi trebuie să nu îi lauzi cât de des ai ocazia. Au dat la actorie pentru că le place să fie aplaudaţi. Totuşi, dau chefuri faine.
Orientează-te şi în funcţie de când aveţi sesiunea ca să nu vă deranjaţi unii pe alţii. Stabiliţi din start nişte reguli pentru că o să fie greu să le puneţi din mers.

TEME LA SCENARISTICĂ, EXERCIŢII DE SCRIS

Am avut 6 profesori de scenaristică. Fiecare avea metoda lui, diferită de altele, şi eventual şi o metodă alternativă. În total mai puţin de 20. De aici ne-am ales fiecare ce ni s-a potrivit, pentru că nu toţi am învăţat de la toţi profesorii. Urmează câteva teme pe care le-am avut la fiecare profesor şi care ne scoteau (sau nu) la timpul potrivit din depresii scenaristice
1. Valeriu Drăguşanu
temă: porniţi de la sintagma "toate mi se întâmplă numai mie" şi realizaţi un scenariu de scurt metraj. Atenţie! Nu trebuie ca sintagma să se regăsească în dialoguri, ci să fie subliniată de acţiuni.
temă: scrieţi 5 cuvinte. Alegeţi unul dintre ele şi realizaţi o suită de 5 imagini care să îl ilustreze.
Sunt exerciţii foarte bune pentru începători. Le-am făcut în anul I şi la cursurile pregătitoare şi ne-au dat un punct de pornire. De fapt şi acum, când sunt în pană de idei, tot de la un proverb încerc să pornesc.

2.Dumitru Carabăţ
temă: realizarea unui lung metraj după etapele: temă, sinopsis, depliere, 10 secvenţe scrise, scenariu terminat. (descrise şi în cartea lui, mai greoaie decât Syd Field, dar cu metode ok şi cu destule exemple)
S-a mers mult şi pe teorie.

3. Radu Nicoară
temă: în timp ce urmăream câte un film, ne oprea să ne întrebe care a fost primul cadru, sau în ce culori era genericul. Este un foarte bun exerciţiu de atenţie.
temă: relaţionarea genericului cu filmul.
temă: aplicarea time-line-ului pe un film văzut. Te uiţi la un film cu times -ul afişat şi reperezi momentele principale ale poveştii după Syd Field. Notezi minutul la care apare un astfel de moment.
Punea mare accent pe vizionarea de filme, dar nu cu popcorn-ul în faţă.

4.Lucian Georgescu
temă: povestirea scenariului într-o jumătate de oră.
temă: fişa personajului.
temă: găsirea pentru fiecare moment al scenariului a câte o metodă alternativă (mai bună sau mai proastă)
temă: identifică momente din scenariul tău cu alte filme (de ex, personajul este ceva între Kevin Spacey din American Beauty şi Bill Murray din Lost In Translation)
"Filmul este ca un cozonac care se coace la foc mic."
Se axa mult pe discuţii de grup care să ne dea idei şi să ne scoată din blocaje.

5.Şerban Alexandrescu
temă: identificarea personajului principal din 3 filme şi demonstraţia că este personaj principal.
(urmează completat. Am lipsit mai mult de la curs.)

6. Florentina Heroiu
temă: analizarea ideii scenariului (în general sunt mai multe discuţii aplicate pe scenariul la care lucram şi mai puţine teme)

În caz că pare că mi-au plăcut toate metodele, nu este adevărat. Nici nu o să-mi folosească toate.
Cel mai important este de fapt să discuţi cu o persoană avizată, care să te poată sfătui. Nu cu oricare dintre profesori doar pentru că este profesor şi ştie, dar cel care este pe aceeaşi lungime de undă, fie că îţi este profesor, prieten sau psihiatru.

M-AM HOTĂRÂT SĂ AM O OBSESIE

Astăzi am avut foarte mult timp de gândire, inclusiv la subiecte aiurea. Sub sintagma eşti ceea ce ai devenit mi-am dat seama că nu îmi plac: oamenii care vorbesc stând foarte aproape de mine, creta, sălile de cinema pline, pereţii albi, cursorul din word care clipeşte când nu ai inspiraţie. Lucrurile care îmi plac: mirosul de tutun, sălile de cinema aproape goale, băieţii efeminaţi şi maşinile de scris.
Aici m-am oprit. Maşinile de scris pot foarte uşor să devină o pasiune despre care să te documentezi. Aşa că m-am hotărât să fac o obsesie pentru maşinile de scris. Am postat câteva imagini cu cele mai frumoase modele şi urmează documentarea.

JURNAL DE BORD - SCENARIUL BATE FILMUL

Sunt pe o navetă spaţială a scrisului de scenariu, şi încerc să urmăresc etapele de lucru în caz că vreodată vor folosi cuiva (poate chiar mie mai tarziu).
În noiembrie 2007 am primit tema la scenaristică, dată de Ovidiu Georgescu (un profesor cu o foarte bună didactică). Scenariu de lung metraj, până în etapa treatment, până în luna mai, care aproape că trece, ceea ce nu poate decât să ne panicheze.
Când am primit tema am început să scanez în minte lucrurile palpitante care mi s-au întâmplat, de care am auzit sau pe care mi-ar fi plăcut să le aud. Nu era lucru sub presiune aşa că mi-am menajat energiile cu gândul că am timp. Dead-line-uri peste dead-line-uri (cum spunea maică-mea, dead-line-urile mele sunt ca mâţele, au nouă vieţi). "Vă spun de pe acum. Minciuna preferată a scenaristului este Mă gândesc". Foarte adevărat. Când eram întrebată în ce stadiu sunt cu scenariul, invariabil acelaşi răspuns. Încă mă gândesc. Nu am păcălit pe nimeni, dar la un moment dat m-am văzut pusă faţă în faţă cu dead-line-ul de neînşelat sau cu restanţa, şi pentru că scenariştii sunt oameni leneşi, am lucrat sub presiune. Am venit cu un subiect aproape tangenţial cu ce avea să devină. Pornea de la ideea că oamenii care au o problemă a lor sunt o problemă mult mai mare pentru cei din jur. Am început pe ideea asta să creez personajele. Care poate fi problema? Un om bolnav. Asta ca să fie mai uşor de transmis ce vroiam să transmit. Ce fel de boală? Dacă e cancer e un stil, dacă e Alzheimer e alt stil, dacă e alcoolism iar schimbi registrul. Am ales ceva, am stabilit nişte jaloane şi am început să clădesc personajele şi să studiez boala. Prima senzaţie când mi-a venit ideea - euforie. După depresiile de gen "nu am nici o idee, nu o să fiu niciodată un scenarist", a fost binevenită o încurajare de genul ăsta.
Depresia mi-a explicat-o mai bine profesorul. Un chirurg nu e foarte uşor de convins să se opereze. Pentru că ştie foarte bine câte complicaţii pot interveni, că operaţia poate să nu reuşească şi aşa mai departe. Dar unul care nu ştie chirurgie se lasă operat fără prea multă conştienţă. Când ştii câte lucruri pot merge prost tinzi să nu te mai apuci de scenariu.
Ok. Mi-a venit ideea şi am început să o povestesc în stânga şi-n dreapta, la oricine dispus să o asculte, să văd dacă funcţionează. De fiecare dată povestea se schimba. Mi se puneau întrebări la care le găseam răspunsuri pe loc, şi numai bine că scenariul a prins altă formă.
După ceva vreme nu mi-a mai plăcut scenariul. L-am mai citit, am mai ascultat înregistrările cu idei şi devenea mai prost pe zi ce trece. Plus că mă lovisem şi de privirile chiorâşe ale ascultătorilor, iar ăsta nu e semn că sunt ei proşti. Nici nu am mers pe ideea Don.t hate me because I'm beautiful. Ok. Am luat o pauză timp în care m-am documentat mai serios. Am scris sinopsisul şi deja se vedea o mai bună structurare. După care am lăsat personajele să lucreze pentru mine. Vorba lui Caragiale :"Ce mai fac personajele tale? - Nu ştiu. Să văd." Am scris un expose să văd dacă se poate povesti şi mai pe larg scenariul. Deja eram în faza de lucru în care trebuia să am un punct culminant. Dacă el de fapt teatrează boala? Dar de ce? În fine. Mai aveam nevoie de motivaţii pentru fiecare chestie măruntă sau mare, la fiecare acţiune, replică şi aşa mai departe. Şi din motivaţii au început să răsară muguri de poveste, care au înflorit şi au dat naştere la alt scenariu. Treatmentul trebuia să fie de 40 de pagini. L-am făcut, după care am început să paginez în aşa fel încât să pară mai mare. Nu face toată lumea la fel?
După care mi-au mai venit idei şi am mai conturat până când personajele au început să fie credibile. Încununarea a fost când o colegă mi-a zis că ştie un caz care lalala. Deci povestea pare credibilă şi e posibil să se regăsească oamenii în ea. Treatmentul e gata, şi urmează să fac deplierea. Aici lucrurile sunt mai matematice. Împărţirea pe ritmeme (dacă citiţi ceva de Carabăţ o să vedeţi şi ce sunt ritmemele), plot pointurile...deja încep să dau o formă în funcţie de matematica scenariului, ceea ce nu e rău. Unele lucruri o să se piardă pe drum, pentru că încurcă, dar stau bine deocamdată. Feed-backul de la prof, mamă, colegi, prieteni e pozitiv.

DIN ÎNŢELEPCIUNILE SPECIALIŞTILOR ÎN SCENARISTICĂ

Lucrurile sunt mai simple decât par dacă ai o idee bună. De fapt, ca în orice domeniu nu pot decât să spun că ar fi bine să vă documentaţi solid cu teorie înainte de a scrie, apoi cu practică scriind până începe să nu vă mai placă scenaristica. O să dau câteva date în mare despre scenariu, dar chiar dacă le ştiţi sau le ştiaţi deja nu o să deveniţi scenarişti doar cu teoria din cele câteva rânduri de pe un blog.
+++ scenariul se scrie în curier new de 12, la un rând şi jumătate. E formula standard, aşa trebuie prezentat producătorului. Paginarea vă permite să vă evaluaţi şi cât durează filmul. O pagină de scenariu scrisă astfel înseamnă un minut de film. Citiţi scenarii (se găsesc pe www.script-o-rama.com destule) ca să vedeţi exact cum se paginează.
+++când scrii un scenariu gândeşte-te clar ce vrei să spui lumii prin el. Stabileşte-ţi o temă a scenariului.
+++urmează etapele scrierii. O să îţi fie mult mai simplu aşa. Tema scenariului, documentarea, sznopsisul (povestirea într-o singură pagină a scenariului, cu valoare de "strip-tease", nu îţi spune tot subiectul, doar îţi atrage atenţia), treatmentul (cea mai literară formă a scenariului, nuvelistică, aici intră tot ce vrei să spui, inclusiv fişele de personaj, detalii despre back-ground etc), apoi poţi lua liniştit o pauză în care să nu te mai gândeşti la scenariu, vreo lună îl laşi să se răcească, după care scrii deplierea (scaletă, step-outline - scrii fiecare secvenţă aşa cum apare în scenariu, într-o singură frază), iar apoi treci la scrierea secvenţelor detaliate. Dialogurile şi detaliile trebuiesc periate la final.
+++lucrează cu oamenii, învată să îi asculţi şi când povesteşti acelaşi lucru mai departe încearcă să îl înfloreşti, să îţi testezi minciunile.
+++urmăreşte ştirile şi decupează din ziare ce ţi se pare interesant. Fă-ţi un caiet cu dialoguri sau pur şi simplu expresii interesante pe care le-ai auzit într-o conversaţie.
+++ţine un jurnal personal, ar putea să te ajute la un moment dat.
+++niciodată să nu foloseşti alt timp în scenariu decât prezentul. Cinematografic, nu poţi să vezi că cineva A FOST la magazin. Pe ecran se vede că el merge la magazin. Tot din acelaşi registru, nu poţi spune că personajul SE GÂNDEŞTE sau VREA. Vizual nu poţi să rezolvi problema personajului care se gândeşte decât dacă îi legi o plăcuţă de gât pe care scrie că se gândeşte şi la ce. Orice ai scrie trebuie să te gândeşti că va avea o aplicare vizuală.
+++un scenariu bun poate fi povestit într-o singură frază.
+++un scenariu bun poate fi povestit o jumătate de oră fără să plictisească interlocutorul.
+++citeşte teoriile lui Syd Field despre structura scenariului (în mare este structura de basm, protagonist-antagonist, echilibrul iniţial care este stricat şi pe care Făt-Frumos vrea să îl repare, lupta, restabilirea echilibrului)
+++dacă nu ai inspiraţie sau ai un moment de blocaj, treci peste el scriind orice îţi trece prin minte. Oricum la un moment dat o să revii asupra ideii şi o să modifici majoritatea secvenţelor.
+++nu scrie replici mai lungi de 3-4 rânduri decât dacă trebuie neapărat. Nu e teatru şi monoloagele dau puţin cam prost. Lucrează mult la replici şi gândeşte-te că mesajul se poate face înţeles în mai puţin de jumătate din replică de cele mai multe ori.
+++fă-ţi o fişă a personajului foarte completă. Chiar dacă nu tot ce vei scrie îşi va avea locul în scenariu, sunt date pe care trebuie să le ştii pentru cazul în care personajul are de luat o decizie (să nu se contrazică).
+++nu există decât un singur protagonist, chiar dacă ţie ţi se pare că e un personaj colectiv sau ceva de genul. Protagonistul ia deciziile, acţionează, duce lupta cu antagonistul şi în cel mai bun caz are un side-kick, care nu este protagonistul.
+++stabileşte-ţi un plot principal. O singură linie de acţiune, o poveste simplă. Tot ce e pe lângă e plot secundar şi trebuie conturat în jurul plotului principal, dacă îi este util acestuia.
+++lucrează ordonat şi păstrează toate etapele muncii tale.
+++după ce ai terminat de scris un scenariu scrie în josul paginii data şi cuvântul Sfârşit. E mai mult ceva psihologic, te ajută să te desprinzi de idee, să treci la altceva.
+++dacă ai o idee proastă e foarte posibil să îţi rămână în minte şi să nu poţi trece la altceva. Pune-o pe hârtie altfel nu o să poţi să scapi de ea.
+++un scenariu se face ca un desen. Desenezi conturul din aproape în aproape.
+++nu scrie despre tine sau despre un subiect care e încă "cald". Aşteaptă să te detaşezi de evenimente.
+++atunci când scrii un SF gândeşte-te bine dacă povestea nu funcţionează la fel de bine şi în realism şi alege varianta mai bună. Nu te crampona de un gen anume.
+++există un număr limitat de poveşti (mai exact nouă - Romeo şi Julieta, Faust, Cocoşatul de la Notre Damme, povestea despre dezastrul natural, etc) şi e puţin probabil să vii cu una nouă. Nu te feri de clişee, cel puţin pentru început. Noutatea e felul în care tratezi povestea (Romeo şi Julieta un cuplu de homosexuali)
+++tensiunea se naşte din "bomba de sub masă". Billy Wilder spunea că dacă două personaje vorbesc despre ceva foarte banal, dar tu ca telespectator ştii că sub masa lor este o bombă, totul va deveni foarte interesant.
+++Chaplin avea multe gaguri foarte faine la care renunţa pentru că nu îşi aveau locul în film. Oricât de bun ar fi un moment, dacă nu te duce mai aproape de final sau nu spune ceva important în poveste nu are sens să îl foloseşti. Filmul Nu este o adunătură de momente faine.
+++nu îţi urâ personajele. înţelege de ce cineva face ceva rău. Chiar şi personajele negative au un motiv pentru care sunt negative, nu doar pentru că vrei tu.
+++dă un working title scenariului, oricât de prost ar fi.
+++verifică regulile învăţate şi identifică-le în cât mai multe filme.
+++citeşte dialogurile cu voce tare şi eventual roagă pe cineva să ţi le citească. Unele sună ridicol spuse, chiar dacă pe hârtie sunt ok.
+++nu folosi metafore ori expresii ambigue (s-ar putea să fii taxat chiar pentru o chestie banală gen "a arunca priviri". Şi chiar dacă nu eşti taxat pentru ele, ar trebui să îţi intre în reflex claritatea exprimării).
+++dacă ai un personaj care înjură, nu te feri să scrii cuvintele necenzurat (nu o să pui steluţe în loc de ce spune). Pe un profesionist nu îl va deranja.
Departe de mine gândul de a fi arogantă. If I just state the obvious, nu o fac decât pentru că sunt greşeli pe care le făceam la un moment dat. Este un ghid pentru începători şi un punct de pornire. Dacă vreţi să continuaţi o să vă dau o bibliografie. Pentru început ce îmi vine acum în minte:

Adventures In A Screenplay

What Lie Did I Tell?

My First Year In Television

Scriptwriting (Syd Field)

Blue print for scriptwriting

CDC-uri (caiete de documentare cinematografică)

orice alte carti despre experienta unor scenaristi, nu neaparat teorie scenaristica

DESPRE GRAFFITI SI ALTE PROBLEME ALE ROMANILOR

Desenele graffiti pot fi sau nu tangentiale cu arta. In vest sunt foarte populare pentru ca sa zicem ca impart cartierele intre artistii locali. Desenezi ceva foarte fain, te semnezi (tagezi) si peste cateva zile alta gasca vine si ori iti completeaza desenul, ori deseneaza peste el si se tageaza. Asa isi declara suprematia si eventual razboi.
Romania a fost mereu la marginea marilor imperii. Nici nu ne-au cucerit cat sa ne civilizeze, nici nu ne-au lasat sa ne vedem de treaba. Si asa ne-am ales cu o semi-culturalizare, ba de la romani, ba de la turci sau austro-ungari si lista a continuat. Azi, in virtutea inertiei, copiem ce e fain din strainatate, dar intr-un mod de intelegere autohton.
Cand vine vorba de graffiti, iata ce se intampla. Nu desenezi nimic, pentru ca cel mai probabil nu te pricepi. Asa ca te tagezi direct. Te semnezi pe un zid sau metrou fara sa fi contribuit cu nimic la nimic. Mai mult, unii se tageaza pe capacele de wc, pe scaunele din autobuz, sau pe alte obiecte care spun sau nu ceva despre personalitatea lor. Ce-i cu chestia asta?

INTELEPCIUNI DIN FILME

No matter where you go, there you are!
You're crazyer than bugs on a grill
Everybody's kid is special. You come to wonder where do all the ordinary people come from.
You better hurry up and get born kid
When it comes to livin', dying is the easy part.
Vulgarity is not a sin against God, but against polite society. Between you and me, I don't give a shit about polite society.
Did they look like psychos? Is that what they looked like? They were vampires. Psychos do not explode when sunlight hits them, I don't give a fuck how crazy they are!
You touch my brother with that stake, biker, and vampires won't have to suck your blood. They'll be able to lick it up off the floor.

But in the bible says..."go get your money, man". That's what it says in one of the scriptures

Love your enemy. This will drive him crazy

I don't hate the player and I enjoy the game