Am invatat niste reguli teoretice, dar de multe ori Romania iti strica educatia. De exemplu, mi-am impus sa respect orice om isi face bine treaba. Un zidar bun este respectabil, comparativ cu un regizor prost.
Anul intai de facultate este anul entuziasmului. Deja in anul doi tot ce nu este artistic este demn de ignorat, iar publicitatea devine sora mai mica si care a ales calea prostitutiei a scenaristicii. Ceea ce cam contrazice ideea de respect pentru oamenii care isi fac bine treaba.
Anul asta am intrat in echipa de organizare a olimpiadelor comunicarii. Bine, in primele 2 ore nu mi-am infranat o unda de aroganta artistica, a scenaristului supracalificat pentru orice. Dar a trebuit imediat sa recunosc meritele oamenilor care au fost acolo si mi-a facut placere sa ma imprietenesc cu ei.
Cand ascult o melodie care imi place foarte tare si care e bine facuta, incep sa fantazez cum voi invata sa cant la vioara, pian, tambal, sau orice alt instrument care suna bine in piesa respectiva, chiar daca pana atunci nici nu mi-a trecut prin cap lucrul asta. Ei, cam asta era senzatia de la olimpiade. Vroiam sa organizez evenimente ca Marius Balaci, sa fac campanii ca Adriana Saftoiu sau Alin Zainescu, sau sa lucrez la 12 ani la Mc Cann (asta e varsta celui mai tanar angajat de la Mc Cann). Am fantazat cam toata perioada olimpiadelor, am stat cu echipele participante care mi-au placut (Star Team, Panda, Zoom Reload-d, Pitchers si Step Up rulz) si cred ca eram ca un tatic in fata maternitatii cand intrau la preselectii. De altfel, esteta fiind, m-am simtit bine intre oameni tare frumosi si vorbareti, care apreciau la maxim cele mai mici gesturi la cat de emotionati erau, si a caror energie pozitiva simteam ca se indreapta spre mine, organizatorul care spera sa ii incurajeze.
In final o sa indrept si ceva energii negative spre echipa Patent care n-a participat de frica. Eram o echipa de oameni frumosi si isteti, si chiar ne-am fi integrat in decor. Collins, fa-ti curaj ca nu te-ai fi facut de ras pe-acolo. In rest, toate bune, abia astept sa vad rezultatele de la prezentarile finale, pentru ca deja am facut topuri si pariuri, si astept sa vad daca port noroc celor care merita sa castige.
Anul intai de facultate este anul entuziasmului. Deja in anul doi tot ce nu este artistic este demn de ignorat, iar publicitatea devine sora mai mica si care a ales calea prostitutiei a scenaristicii. Ceea ce cam contrazice ideea de respect pentru oamenii care isi fac bine treaba.
Anul asta am intrat in echipa de organizare a olimpiadelor comunicarii. Bine, in primele 2 ore nu mi-am infranat o unda de aroganta artistica, a scenaristului supracalificat pentru orice. Dar a trebuit imediat sa recunosc meritele oamenilor care au fost acolo si mi-a facut placere sa ma imprietenesc cu ei.
Cand ascult o melodie care imi place foarte tare si care e bine facuta, incep sa fantazez cum voi invata sa cant la vioara, pian, tambal, sau orice alt instrument care suna bine in piesa respectiva, chiar daca pana atunci nici nu mi-a trecut prin cap lucrul asta. Ei, cam asta era senzatia de la olimpiade. Vroiam sa organizez evenimente ca Marius Balaci, sa fac campanii ca Adriana Saftoiu sau Alin Zainescu, sau sa lucrez la 12 ani la Mc Cann (asta e varsta celui mai tanar angajat de la Mc Cann). Am fantazat cam toata perioada olimpiadelor, am stat cu echipele participante care mi-au placut (Star Team, Panda, Zoom Reload-d, Pitchers si Step Up rulz) si cred ca eram ca un tatic in fata maternitatii cand intrau la preselectii. De altfel, esteta fiind, m-am simtit bine intre oameni tare frumosi si vorbareti, care apreciau la maxim cele mai mici gesturi la cat de emotionati erau, si a caror energie pozitiva simteam ca se indreapta spre mine, organizatorul care spera sa ii incurajeze.
In final o sa indrept si ceva energii negative spre echipa Patent care n-a participat de frica. Eram o echipa de oameni frumosi si isteti, si chiar ne-am fi integrat in decor. Collins, fa-ti curaj ca nu te-ai fi facut de ras pe-acolo. In rest, toate bune, abia astept sa vad rezultatele de la prezentarile finale, pentru ca deja am facut topuri si pariuri, si astept sa vad daca port noroc celor care merita sa castige.
3 comentarii:
Echipa Panda iti multumeste pentru incurajari si pentru apreciere. Sa fie de bun augur! :)
Echipa Star Team iti multumeste din suflet pentru tot ajutorul oferit! ( un suflet mare alcatuit din 5 sufletele mai mici :D ). Te pupam dulce cu totii!!
12 ani sau 21, oricum tot tanar e cel din McCann
Trimiteți un comentariu