ŢII CU PERSONAJELE NEGATIVE?

După terminarea filmărilor pentru Caligula, producătorii au răsuflat uşuraţi, după ce 4 ani, cât au durat filmările, îşi ţinuseră răsuflarea.

A avut succes la public. Nu atât cât să acopere cheltuielile, deci tot degeaba. Şi cu tot succesul la public, faptul că scenaristul Gore Vidal nu a vrut să îşi ia credit pentru munca lui spune destul de multe.
Şi cred că este un film care nu îţi dă suficiente satisfacţii. Caligula este McDowell. De fapt, rolul este numai bun pentru actorul de obicei de personaje negative şi principale. Şi este dificil să faci un personaj negativ principal. Pentru că personajul principal este întotdeauna cel căruia eşti tentat să îi acorzi circumstanţe atenuante. Nu cred că este cineva surprins să vadă că ţine cu criminalul, cu mafiotul sau cu poliţistul corupt, atâta timp cât este personaj principal, care are ocazia să se justifice, primeşte scene care îl umanizează. Dacă o să spun că vă identificaţi cu un mafiot criminal, o să lezez sensibilităţi şi etică.
Godfather. Unii au admirat scene de familie italiană unită pe care ni le dorim cu toţii. Alţii deciziile înţelepte pe care le lua Don Corleone sau Michael. Problemele lor, la o altă scară, sunt probleme ale familiştilor cu decizii mari de luat.
Asta este în mare reţeta. Personajul negativ poate să îţi fie foarte drag pentru că are ceva din viaţa ta, dar romanţat, sau în cel mai rău caz, ceva ce ţi-ai dori să ai.
Revenind la Calligula. Satisfacţia de a-l vedea mort este prea mică pentru public. Şi nu spun că publicul ar vrea neapărat sânge şi tortură. Dar Calligula apucă să facă prea mult rău până să iasă din scenă, şi este personajul negativ cel mult fascinant prin sadism, dar cu care nici prin minte sper că nu ţi-ar trece să te identifici.
Iar scenele... Cred în perioade negre ale istoriei. Şi da, Imperiul Roman al lui Caligula mustea de depravare. Sunt convinsă că de fapt s-au întâmplat şi lucruri care depăşesc imaginaţia scenariştilor. Şi nu voi da nici argumentul cum că mi-a lezat moralitatea. Dar cu ce sens? De ce atâta violenţă şi de ce toată nuditatea, dacă nu să spună ceva publicului (şi o să aduc aminte de scenele din Idioterne, care spuneau ceva despre personaje).
Sau să şocheze, ca la 16 ani, din teribilism, dar asta este deja altă discuţie.

FILMUL DOCUMENTAR

Previzibil sau nu, dar filmele documentare au un alt fel de structură a scenariului decât filmele de ficţiune.
Seamănă mai mult cu un plan al unei emisiuni neregizate decât cu un scenariu şi se lucrează mai mult intuitiv. Sub sintagma scenaristul ştie cel mai mult, porneşti în documentare solidă şi stabileşti ce vrei să spui cu scenariul, apoi, ţinând cont de gradul de imprevizibilitate, se fac câteva linii de pornire. Ce urmăreşti cu scenariul şi ce căi ai pentru a-ţi atinge ţinta. Vrei să arăţi că albinele sunt nişte insecte fascinante. Îţi stabileşti, ştiind oarecum reacţiile în general ale albinelor, ce vei filma şi cum, cui vei lua interviuri, voice-over-ul şi toate celelalte date. Despre decupaj regizoral, este foarte puţin probabil să îţi folosească tot.
Şi dacă pare totul făcut la faţa locului, nu este deloc aşa. Ştii înspre ce te îndrepţi, la ce să te aştepţi de la oamenii cu care vorbeşti şi îţi planifici cum să gestionezi eventuale devieri de la plan. În rest, succes, şi speră ca acele momente de neprevăzut să fie în favoarea filmului.

FORGOTTEN HISTORY OF GIGI BECCALI AND MONICA COLUMBEANU

Cei care au muncit sau au avut noroc să câştige o sumă mare de bani, nu contează cum, par foarte dezorientaţi. Îşi cumpără faima şi apariţiile în ziare sau la ştiri cu tot felul de chestii. Un tip a apărut la ştiri pentru că a cumpărat pe undeva pe la Mamaia o şampanie de 100.000 de EURO, şi spunea că banii nu contează pentru el. Familia Columbeanu face tot felul de excese cu care se dă în spectacol. Şi este în regulă. În fond şi la urma urmei nu cred că ar trebui să ne simţim cu toţii prost pentru că sunt unii mai săraci ca noi. Dar aş vrea să vând un pont. Sau, în fine. O să fac un scenariu.

Gigi Beccali o să moară. Nu pentru că zic eu, sau pentru că i-aş dori. Aşa se întâmplă cu toată lumea. Ca să se înţeleagă că nu este o ipoteză răutăcioasă. Bun. Ştirile o să vuiască. Poate o lună. Oricum, o să se discute mult. După vreo câteva luni o să apară iarăşi la ştiri un proces pentru averea lui, între copii legitimi, fraţi, soţie sau mai ştiu eu ce cunoscuţi. Apoi un memorial peste un an, peste doi ani şi poate peste 3 ani. Iar peste 50 de ani, numele nici măcar sonoritate nu va mai avea. Pentru că între atâţia risipitori nu îşi va aduce aminte nimeni de unul în particular. Normal. Iar prinţul luminii, sau răsfăţata lui Iri, atât de dornici de a-şi face un nume, or să fie foaaarte uitaţi.

Dacă tot îşi doresc atât de mult un loc în istorie ar putea să şi-l cumpere. După 2000 de ani, Mecena este un proverb în sine. Se pune problema ca Lady Diana să fie sanctificată.

Deci, locul se poate foarte uşor cumpăra. Investiţiile în cercetare sunt o variantă bună. Leacul pentru cancer numit, şi peste 500 de ani, Beccalin. Ei? Asta da realizare pentru prinţul luminii. Un spital numit Monica Columbeanu. O casă de producţie care sprijină artiştii tineri numită Ţiriac. Sunt metode mai bune decât apariţia, o dată, la ştiri, pentru cumpărarea unei şampanii sfidant de scumpe.

PARAFRAZEZ

"Ochi pentru ochi şi lumea va rămâne oarbă" - Gandhi. Gandhi şi Einstein au fost contemporani. Mă întreb cum ar fi fost o discuţie între cei doi. (Merche said)
Oamenii fac rău aiurea. Uite, de exemplu, decât să dezumfli cauciucurile unei biciclete (oricum nu ai nici o satisfacţie, că nu vezi reacţia proprietarului) mai bine o ştergi de praf. Durează mai puţin, şi chiar ar fi o surpriză. (Mihai)
Am lucrat în Anglia. Patronii de acolo aveau alt cod de comunicare. Spuneau "Fă asta când ai timp" şi însemna că e ceva urgent. Sau "It's ok." şi atunci era grav, trebuia să refaci totul. Îţi ia ceva până te obişnuieşti cu chestiile astea, pentru că la noi patronii ţipă şi vorbesc la fel de haotic cum gândesc. (Ralu)
Eroii din basmele germane, să zicem, iau frâiele în mâini. Fac tot felul de chestii, se luptă, au confruntări, rezolvă probleme. La noi, eroii au prieteni care le rezolvă. Vreo Sfânta Miercuri, un cal fermecat, orice numai să nu facă ei ceva. (Titi)