Film in care a jucat Dustin Hoffman mai demult. Povestea nu este grozava. Dar uite ce face structura si dialogul dintr-un subiect oarecum banal. Daca stai cu ceasul la indemana iti dai seama ca toate sunt la locul lor, mai ales plot-pointurile.
Dar cel mai mult mi-a placut finalul. Daca e sa o iei dupa litera legii inca nescrise, ar fi trebuit ca filmul sa se termine cu fix 30 de secunde mai repede. Dar ca sa spun si de ce, trebuie (asta e) sa povestesc putin subiectul.
Tineri, indragostiti, 20 de ani. Ea se marita cu altul. Scena obisnuita, Hoffman se duce sa o salveze de la altar, fug amandoi, se urca intr-un autobuz dupa ce au inchis toti nuntasii in biserica, si se pregatesc sa...
Sa ce?
Pai in ultimele 30 de secunde, timp in care rasul le piere treptat, se uita amandoi in gol, undeva in directia camerei. Si isi dau seama ca au facut o mare tampenie, ca nu au unde sa mearga, ca nu au bani si mai nou nici rude la care sa se intoarca. Si toata fraza asta se vede intr-un singur cadru si intr-o singura expresie de pe fata unor actori. Ma bucur ca au avut un dialoghist bun.
Mi se pare ca de fapt tot filmul e facut sa iti pregateasca terenul pentru ultimele cadre. Ceea ce e putin probabil.
Asa arata cadrul:
PS: Un dialoghist nu se ocupa doar cu turnatul dialogului. Nu stiu daca am mai spus despre cum imi place mie ca dialogurile sa fie exprimate, pe cat posibil, prin gesturi sau actiuni. Asta daca nu esti Tarantino sau Wilder. Si crede-ma nu esti, desi ti-ar placea sa fii.
Dar cel mai mult mi-a placut finalul. Daca e sa o iei dupa litera legii inca nescrise, ar fi trebuit ca filmul sa se termine cu fix 30 de secunde mai repede. Dar ca sa spun si de ce, trebuie (asta e) sa povestesc putin subiectul.
Tineri, indragostiti, 20 de ani. Ea se marita cu altul. Scena obisnuita, Hoffman se duce sa o salveze de la altar, fug amandoi, se urca intr-un autobuz dupa ce au inchis toti nuntasii in biserica, si se pregatesc sa...
Sa ce?
Pai in ultimele 30 de secunde, timp in care rasul le piere treptat, se uita amandoi in gol, undeva in directia camerei. Si isi dau seama ca au facut o mare tampenie, ca nu au unde sa mearga, ca nu au bani si mai nou nici rude la care sa se intoarca. Si toata fraza asta se vede intr-un singur cadru si intr-o singura expresie de pe fata unor actori. Ma bucur ca au avut un dialoghist bun.
Mi se pare ca de fapt tot filmul e facut sa iti pregateasca terenul pentru ultimele cadre. Ceea ce e putin probabil.
Asa arata cadrul:
PS: Un dialoghist nu se ocupa doar cu turnatul dialogului. Nu stiu daca am mai spus despre cum imi place mie ca dialogurile sa fie exprimate, pe cat posibil, prin gesturi sau actiuni. Asta daca nu esti Tarantino sau Wilder. Si crede-ma nu esti, desi ti-ar placea sa fii.
Un comentariu:
cronometrarea scenelor,interesant;de facut pe viitor!
Trimiteți un comentariu